Fiero, teoria mea este ca a privi viata in fata pentru a-i vedea nedreptatea nu e usor. Trebuie sa fii asigurat, sa ai o fortareata de dupa care sa iti permiti sa scrutezi viata cu toate grozaveniile ei.
Asta inseamna o anumita stabilitate, un confort: casa, prieteni, ajutoare la care sa apelezi, un serviciu care sa-ti placa si sa te creasca, acces la cultura si relaxare.
In general, noi ne construim asta incetul cu incetul: ne cumparam carti, parasim servicii stresante pentru a gasi echipe de lucru mai prietenoase, avem prieteni cu care iesim in oras, ne intoarcem in casele noastre calde si pline de carti si vaporizatoare si poze dragute. Asta ne incalzeste inima, pentru ca sa nu simta oribilul frig al vietii de afara.
Insa Infinie deocamdata nu are mare lucru: nu prea are prieteni la care sa apeleze, din pacate nu vrea sa apeleze la politisti, diriginti, directori, profesori, consilieri, psihologi (sau daca o face nu este ajutata), nu are un serviciu care sa o scoata din grijile financiare, nu are o casa a ei, nu are un viitor foarte clar la care sa viseze.
Ea este o fata plecata de acasa la o bunica ce o tine intr-o camera destul de rece.
In filmul "Havana" eroul interpretat de Robert Redford spune asa: "chiar daca pierd totul, am un diamant cusut sub piele, si pot apela la el. Asta imi da putere sa lupt mereu, in cele mai grele incercari." (nu vorbea metaforic, ci chiar avea un diamant sub pielea mainii)
Fiero, care e diamantul tau de sub piele?
Dar al tau, Infinie?
Infinie tristesse a scris:
Choronzon , iti voi darui si tie viata vesnica, nu te speria, nu de asta nasoala ca pe Pamant, datorita faptului ca ma intelegi.
Asa sa dea Infinie!