Stiu ca nu-i de ras, insa pentru mine suna o gluma de prost gust aventurile de acest tip ca eu am avut tineretea intr-un alt
secol, fara telefoane, computere, automobile, locuinta personala si alte comoditati de lux. Mergeam la plimbare pe jos foarte
mult si vorbeam despre ce mai citim, cine joaca in rolul respectiv intr-o piesa de teatru, un film care va fi facut ... o cafea era
deja o cheltuiala si se accepta dupa o analiza daca se merita a se obliga sa nu fie inteles gresit momentul, etc., copilarii ar
suna pentru urechea de azi, si totusi am suferit destul in retragere de la cate-un prieten. Bine ca n-au fost multe!!!