Sa mor io daca nu m-a apucat iar somnul cu cafeaua in mana si bauta pe jumatate. :rot:
Editat Dum 22 feb 2015 13:37
Ura impotriva umanitatii
Început de Einsamkeit, Mie 4 feb 2015 · 341 răspunsuri · 17.719 vizualizări
Eu as deveni calma cu adevarat daca toate persoanele cu care as interactiona ar vorbi in soapta
Infinie tristesse a scris:Am stat o saptamana si la psihiatrie, cam stiu despre ce e vorba
Mais moi j'ai besoin d'une chambre d'isolation
Pentru inceput, un exemplu despre un loc asemanator locului la care tu visezi, crezand ca-ti va aduce linistea.
http://www.gds.ro/Local/2014-07-30/Dincolo+de+portile+inchise+ale+Spitalului+de+la+Poiana+Mare/
Articolul reprezinta situatia cosmetizata, desigur.
O sa imi cer scuze anticipat daca felul in care scriu e cam dezlanat, asta se intampla pt. ca-s obosita si pt. ca eu chiar sunt impresionata de ceea ce ti se intampla, desi nu te cunosc (chiar nu ma intereseaza daca, din pricina asta, ii par cuiva patetica si/sau caraghioasa).
Ti-am spus si aseara (azi noapte, mai bine zis) ca sentimentul singuratii, izvorat din faptul ca nu te intelege nimeni, ca nu poti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu nimeni si ca te simti izolata chiar si in mijlocul unei multimi care-ti da atentie, la care se adauga faptul ca nu te poti impaca cu gandul ca mai ai nevoie de oameni, poate fi coplesitor, el poate avea efecte devastatoare asupra psihicului tau. Pe de o parte, iti doresti singuratatea, pe de alta, nu esti esti capabila sa traiesti complet singura, ai nevoie de oameni.
Cred ca toti oamenii vor sa gaseasca macar o persoana care sa fie capabila sa le ofere ceea ce-si doresc si care sa aiba calitatile pe care si le doresc ei. Si este minunat cand dorinta asta se transforma in realitate, numai ca asa ceva se intampla extrem de rar. Si-atunci, oameni n-au ce face, trebuie sa se adapteze si sa se multumeasca cu ce gasesc, pt. ca altfel isi amarasc in zadar zilele, realitatea nu se va schimba in functie de dorintele lor, gasirea unei asemenea persoane tine f. tare de noroc, iar norocul nu-i o chestiune asupra caruia un om are control, desi unora le place sa creada ca ar fi asa.
Pentru sinucidere iti trebuie curaj, da, sinucigasii nu sunt lasi, orice-ar zice clevetitorii, iti trebuie mult curaj sa pui la fund instinctul de supravietuire, insa chiar si cei care reusesc asta in cele din urma, adesea ignora faptul ca ar putea gres, iar consecintele unei sinucideri ratate pot fi groaznice si ei pot ajunge intr-o situatie si mai urata decat erau anterior, ca fizic sau pshic (sau ambele) se pot transforma in niste epave si ca pot devini o grea povara atat pt. cei din jur cat si pt. ei insisi.
De ce nu te gandesti altfel? De ce nu te gandesti ca de murit, oricum vei muri, toti sfarsim asa, dar felul in care traim depinde si de noi, ca-s oameni care, desi soarta se pare ca ar fi ras de ei, reusesc sa-si transforme viata intr-o sarbatoare sau, macar, sa o traiasca fara sa o simta ca pe o pedeapsa? Sunt atatia oameni care s-au nascut sau au dobandit tot felul de handicapuri, tu esti sanatoasa, iti dai seama cate avantaje ai fata de ei? Incearca sa le exploatezi, nu le mai lasa sa doarma. :)
Si mie imi repugna psihiatrii si psihologii, dar sa stii ca uneori e nevoie sa apelezi la ei, un tratament pe termen scurt iti poate fi de folos. Poti consulta mai multi (si du-te singura la consult, nu cu parintii) si sa alegi sfaturile celui care ti se pare cel mai potrivit, care te trateaza intai ca pe un om si apoi ca pe un pacient, o simpla cifra. Medicamentele te pot ajuta sa dormi, iar tu ai nevoie de somn, mare nevoie, altfel creierul tau va da chix. Cand vei fi mai bine, cand creierul tau va reusi sa se relaxeze dupa ce nu vei mai pierde multe nopti, vei putea sa te echilibrezi si sa renunti la medicatie.
Nu stiu daca ai citit articolul pe care l-am postat, daca ai facut-o, poate acum reusesti sa faci diferenta intre o sectie a unui spital si un spital in care sunt tratati oamenii cu probleme psihice. Am scris tratati cu italice, pt. ca numai de tratament n-au parte, ei sunt doar tolerati de un sistem care se bucura daca poate scapa cat mai usor de ei. Nici bani nu sunt suficienti, e drept, pt. ca statul sa se ocupe serios de asemenea cazuri, dar nici de-ar fi, cu mentalitatea pe care o au multi din tara noastra, bolnavii psihici n-ar constitui niciodata o prioritate, pt. multi oamenii de gen nu-s decat niste rebuturi pe seama carora poti rade, de care poti profita, daca ai ocazia, si de care e preferabil sa scapi... pt. ca incurca pamantul degeaba.
Chiar crezi ca iti vei recapata linistea intr-un loc plin de oameni care au probleme, unii dintre ei putand constitui un pericol pt. ceilalti, intrucat nu exista resurse ca acestia sa fie controlati? Iti dai seama ca intr-un asemenea loc te supui si riscului de a fi batuta si violata?
Gandeste-te bine, micuto!
Infinite si eu am aceleasi probleme ca si tine minus... Cum sa zic eu..gandurile sumbre :d
Fiero a scris:Pentru inceput, un exemplu despre un loc asemanator locului la care tu visezi, crezand ca-ti va aduce linistea.
http://www.gds.ro/Local/2014-07-30/Dincolo+de+portile+inchise+ale+Spitalului+de+la+Poiana+Mare/
Articolul reprezinta situatia cosmetizata, desigur.
O sa imi cer scuze anticipat daca felul in care scriu e cam dezlanat, asta se intampla pt. ca-s obosita si pt. ca eu chiar sunt impresionata de ceea ce ti se intampla, desi nu te cunosc (chiar nu ma intereseaza daca, din pricina asta, ii par cuiva patetica si/sau caraghioasa).
Ti-am spus si aseara (azi noapte, mai bine zis) ca sentimentul singuratii, izvorat din faptul ca nu te intelege nimeni, ca nu poti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu nimeni si ca te simti izolata chiar si in mijlocul unei multimi care-ti da atentie, la care se adauga faptul ca nu te poti impaca cu gandul ca mai ai nevoie de oameni, poate fi coplesitor, el poate avea efecte devastatoare asupra psihicului tau. Pe de o parte, iti doresti singuratatea, pe de alta, nu esti esti capabila sa traiesti complet singura, ai nevoie de oameni.
Cred ca toti oamenii vor sa gaseasca macar o persoana care sa fie capabila sa le ofere ceea ce-si doresc si care sa aiba calitatile pe care si le doresc ei. Si este minunat cand dorinta asta se transforma in realitate, numai ca asa ceva se intampla extrem de rar. Si-atunci, oameni n-au ce face, trebuie sa se adapteze si sa se multumeasca cu ce gasesc, pt. ca altfel isi amarasc in zadar zilele, realitatea nu se va schimba in functie de dorintele lor, gasirea unei asemenea persoane tine f. tare de noroc, iar norocul nu-i o chestiune asupra caruia un om are control, desi unora le place sa creada ca ar fi asa.
Pentru sinucidere iti trebuie curaj, da, sinucigasii nu sunt lasi, orice-ar zice clevetitorii, iti trebuie mult curaj sa pui la fund instinctul de supravietuire, insa chiar si cei care reusesc asta in cele din urma, adesea ignora faptul ca ar putea gres, iar consecintele unei sinucideri ratate pot fi groaznice si ei pot ajunge intr-o situatie si mai urata decat erau anterior, ca fizic sau pshic (sau ambele) se pot transforma in niste epave si ca pot devini o grea povara atat pt. cei din jur cat si pt. ei insisi.
De ce nu te gandesti altfel? De ce nu te gandesti ca de murit, oricum vei muri, toti sfarsim asa, dar felul in care traim depinde si de noi, ca-s oameni care, desi soarta se pare ca ar fi ras de ei, reusesc sa-si transforme viata intr-o sarbatoare sau, macar, sa o traiasca fara sa o simta ca pe o pedeapsa? Sunt atatia oameni care s-au nascut sau au dobandit tot felul de handicapuri, tu esti sanatoasa, iti dai seama cate avantaje ai fata de ei? Incearca sa le exploatezi, nu le mai lasa sa doarma. :)
Si mie imi repugna psihiatrii si psihologii, dar sa stii ca uneori e nevoie sa apelezi la ei, un tratament pe termen scurt iti poate fi de folos. Poti consulta mai multi (si du-te singura la consult, nu cu parintii) si sa alegi sfaturile celui care ti se pare cel mai potrivit, care te trateaza intai ca pe un om si apoi ca pe un pacient, o simpla cifra. Medicamentele te pot ajuta sa dormi, iar tu ai nevoie de somn, mare nevoie, altfel creierul tau va da chix. Cand vei fi mai bine, cand creierul tau va reusi sa se relaxeze dupa ce nu vei mai pierde multe nopti, vei putea sa te echilibrezi si sa renunti la medicatie.
Nu stiu daca ai citit articolul pe care l-am postat, daca ai facut-o, poate acum reusesti sa faci diferenta intre o sectie a unui spital si un spital in care sunt tratati oamenii cu probleme psihice. Am scris tratati cu italice, pt. ca numai de tratament n-au parte, ei sunt doar tolerati de un sistem care se bucura daca poate scapa cat mai usor de ei. Nici bani nu sunt suficienti, e drept, pt. ca statul sa se ocupe serios de asemenea cazuri, dar nici de-ar fi, cu mentalitatea pe care o au multi din tara noastra, bolnavii psihici n-ar constitui niciodata o prioritate, pt. multi oamenii de gen nu-s decat niste rebuturi pe seama carora poti rade, de care poti profita, daca ai ocazia, si de care e preferabil sa scapi... pt. ca incurca pamantul degeaba.
Chiar crezi ca iti vei recapata linistea intr-un loc plin de oameni care au probleme, unii dintre ei putand constitui un pericol pt. ceilalti, intrucat nu exista resurse ca acestia sa fie controlati? Iti dai seama ca intr-un asemenea loc te supui si riscului de a fi batuta si violata?
Gandeste-te bine, micuto!
Nu, normal ca nu, la spitalul de psihiatrie sunt internati cei irecuperabili ca mine, cei care nu mai au nicio speranta. Asta marcheaza o degradare mai puternica dar nu e bai, oamenii ca mine nu mai sunt folositori societatii. Si devine reciproc, societatea nu ar mai fi folositoare pentru mine
Editat Dum 22 feb 2015 21:13
Si totusi exista o sansa
Dumnezeu este femeie
Demiurgul este totul
Infinie tristesse a scris:Nu, normal ca nu, la spitalul de psihiatrie sunt internati cei irecuperabili ca mine, cei care nu mai au nicio speranta. Asta marcheaza o degradare mai puternica dar nu e bai, oamenii ca mine nu mai sunt folositori societatii. Si devine reciproc, societatea nu ar mai fi folositoare pentru mine
Ma gandeam eu ca postarea mea nu va avea reusi sa schimbe nimic. :) Infinie, toti purtam in noi o vale a plangerii, crede-ma, numai ca unii dintre noi reusim sa nu ne inecam in ea. Societatea aia de care tu tot pomenesti si pe care o blamezi, care nu-ti place, esti tu, eu si multi altii la fel ca noi, e alcatuita tot oameni, nu e ceva abstract. Fiecare om ar vrea ca restul lumii sa se comporte dupa cum ii convine lui, dar cum sunt miliarde de oameni, iar dorintele lor nu prea coincid, n-au decat sa suporte unul pe altul. Tu nu esti irecuperabila, un om irecuperabil nu prea mai reuseste sa constientizeze ca are probleme, dar poti ajunge irecuperabila, daca in continuare nu-ti va pasa de tine. Ai un egoism tare ciudat. Cu astea fiind zise, eu promit sa n-o sa te mai deranjez cu vreo postare. Sper sa te trezesti, sa te scuturi si sa reusesti sa ai grija de tine.
Inifinita nu doarme :) - ea trebuie sa scrie versuri acum, asta e antidotul. Sa-si comprime toate sentimentele in cuvinte cat mai putine. De ce? Pentru ca aia este terapia cea mai eficienta.
cea mai cathartica forma de poezie
Editat Lun 23 feb 2015 00:48