Ura impotriva umanitatii

Si ma gandesc eu bine si conchid ca asta e a doua solutie dupa sinucidere, mai proasta, ce-i drept

Dismissive a scris:

Eu as incerca sa renunt la dispret si la orice sentiment de agresivitate. Mai departe, as incerca sa nu mai vad in orice un semn al nepasarii lumii fata de chinurile mele. Pentru ca, intr-un final, sentimentul de unicitate este unul teribil si cu efecte extrem de dure pentru psihic.

Nu doar de unicitate. E mult mai mult pentru mine decat atat. Dar oricum i-ai spune da, este foarte greu de suportat pentru psihic.

Vezi tu? La mine disperarea este cauzata de lasitate. Daca n-as fi lasa m-as sinucide dar uite ca nu reusesc...

Este o lasitate pe care trebuie sa ti-o asumi. 

Am asa cateodata un impuls dar revin imediat la starea aia de frica si ma opresc din realizarea acestei fapte cu adevarat grandioase

Sunt 2 zile de cand nu mai dorm la amiaza si m-a apucat un somn incredibil acum

Nu stiu ce mi s-a intamplat dar chiar m-as bucura daca as dormi noaptea asta mai mult de 2 ore

Moartea ar fi superba daca in spatele sinuciderii ar sta ratiuni pur filozofice. Asa gandeam si eu. 

Si este abjecta cand un om caruia i-a placut viata ajunge sa-si doreasca sa moara din motive ce tin de suferinta fizica.

Totusi, gestul sinuciderii pare grandios doar in prezenta unei temeri constientizate. Imposibilitatea comiterii sinuciderii naste in individ un sentiment de lasitate, care duce intr-un final la aparitia unui dispret de sine foarte periculos - caci el poate fi neutralizat doar prin proiectarea unui dispret extrem fata de cei din jur, fata de lume. Si-atunci ajungem sa ne credem mai importanti decat suntem, mai rotunzi, mai destepti, mai frumosi samd - apare grandomania, aici ca mecanism de autoconservare.

Intr-un final, luati individual, suntem toti o mare de nimicuri. Impreuna insa suntem omenirea. Si nu te-ai nascut degeaba daca tot ce ai facut a fost sa imparti in jur zambete, voie buna, sa arati bunatate, intelegere - ai impartit si raspandit pozitiv, si de asta avem nevoie pentru a putea evolua ca specie.

"...apare grandomania, aici ca mecanism de autoconservare." Corect, asta am inteles si eu intr-o noapte de asta fara somn

Nu pot sa inteleg de ce dar uneori nu mai cred ca sunt creatoarea lumii. Si asta ma face vulnerabila... Ce e asta? Eu ce sa mai inteleg? Cine sunt eu? Ce pot sa stiu? Ce trebuie sa fac? Ce pot sa sper?

Dismissive a scris:

Intr-un final, luati individual, suntem toti o mare de nimicuri. Impreuna insa suntem omenirea. Si nu te-ai nascut degeaba daca tot ce ai facut a fost sa imparti in jur zambete, voie buna, sa arati bunatate, intelegere - ai impartit si raspandit pozitiv, si de asta avem nevoie pentru a putea evolua ca specie.

La ce evolutie a speciei te referi? Pana unde sa ajunga evolutia asta? Pana la regres?

Infinie tristesse a scris:

Ma gandesc acum sa fac o minune de a mea, la care m-am gandit de mai demult si sa ajung intr-un spital psihiatric pentru cel putin cativa ani. Urasc institutiile de genul asta, imi displace privarea de libertate insa eu sunt un martir si pot indura multe. Acolo macar pot sa dorm in voie iar cand nu dorm pot sa ma gandesc la ce vreau si pot sa-mi limpezesc mintea

Acolo e iadul. E vorba de Romania.

Nu e ca in filmele americane, cu ospicii curate si ingrijitori draguti.

Citeste pe net descrierile celor care au fost acolo, si abuzurile ingrijitorilor.

Sau du-te si fa o vizita la ospiciul apropiat de tine.

Constat cu amaraciune ca asa zisa evolutie transforma multi oameni in pitecantropi spirituali

evolutia e de fapt altceva

hazard

statistica

involutie

rateuri

uneori progres fara sens

mamungkukumpurangkuntjuny a scris:

Acolo e iadul. E vorba de Romania.

Nu e ca in filmele americane, cu ospicii curate si ingrijitori draguti.

Citeste pe net descrierile celor care au fost acolo, si abuzurile ingrijitorilor.

Sau du-te si fa o vizita la ospiciul apropiat de tine.

Am fost internata in multe sectii de spital. Cunosc foarte bine ce ma asteapta. Crezi ca o sa-mi pese daca in cea mai mare parte a timpului o sa dorm? O sa fie groaznic doar atunci cand o sa inceapa sa misune gandacii pe mine si o sa ma ciupeasca de nas

mamungkukumpurangkuntjuny a scris:

evolutia e de fapt altceva

hazard

statistica

involutie

rateuri

uneori progres fara sens

Ma uit de 10 minute la avatarul tau. Parca sunt oligofrena :))

Avatarul meu e hipnotic pentru ca emana forta si siguranta

constienta datoriei implinite

o ineluctabilitate implacabila