Ura impotriva umanitatii

Un psiholog te-ar intelege si te-ar putea ajuta sa te intelegi pe tine insuti.

Am fost la psiholog. Nu zic ca pe alocuri are dreptate si da sfaturi bune dar ce folos ca petrec o ora la sedinta aia si dupa stau o multime de timp cu familia mea nebuna si nepasatoare, colegii zgomotosi sau singura? Crezi ca imi vine sa mai aplic ce mi s-a parut mie ca a zis bine? Nu

Cu toate ca uneori sunt in compania unor persoane, ma simt tot singura

Acum nu stiu ce mi se intampla, parca mi-a venit o greata de gandul asta ca eu am creat si guvernez legile universului. Nu ma mai intereseaza momentan desi acum 10 minute ma interesa. As deveni martira pentru nimic si nu se merita... Oamenii sa traiasca in conditiile pe care si le-au creat daca asa le place si nu vor sa ma asculte

Acum ce sa fac? Sa apar eu si sa le infig andrele in ochi? :(

Sa faca ce vor. Eu vreau sa adorm odata dar nu reusesc...Mi-am propus ca azi, de dimineata sa invat la filosofie. Cum as putea sa invat daca iar nu dorm si o sa-mi fie somn toata ziua? Da, as putea sa invat acum numai ca o sa fiu torturata psihic, ca de ce aprind lumina la ora asta? As vrea sa am casuta mea si sa nu-mi dicteze nimeni ce sa fac

Da eu nu am nimic. Familia in loc sa ma ajute, ma fura

Du-i si pe parinti la sewdinta cu psihologul, si zi de pb. cu "de ce aprinzi lumina" la ora asta?

veti stabili noi reguli de convietuire

le va fi jena de piholog si vor deveni mai intelegatori

Infinie tristesse a scris:

voisem sa ma arunc de la etajul 3 

se poate ramane cu paralizie, organe zdrobite, pe restul vietii

asta e mai rau ca moartea

Infinie tristesse a scris:

Dar el mi-a raspuns: Ți-am dat multe sfaturi la momentele cuvenite, dar nu m-ai ascultat. Acum am obosit,nu îmi mai pasă. Frumos,nu?

 poate se simte fara solutii in fata unei tristeti atat de incomensurabile

mamungkukumpurangkuntjuny a scris:

Du-i si pe parinti la sewdinta cu psihologul, si zi de pb. cu "de ce aprinzi lumina" la ora asta?

veti stabili noi reguli de convietuire

le va fi jena de piholog si vor deveni mai intelegatori

se poate ramane cu paralizie, organe zdrobite, pe restul vietii

asta e mai rau ca moartea

 poate se simte fara solutii in fata unei tristeti atat de incomensurabile

Nu vor avea jena de nimeni. Psihologul nu mai poate sa "repare" trecutul deci este superfluu

Acum realizez ca nu mai adopta acelasi regim despotic ca acum 4 ani, de exemplu, dar ce folos? Eu am suferit atunci, am ramas marcata, pot sa ma tina de acum inainte numai in puf ca eu tot rau o sa ma simt in preajma lor

Recent, un profesor de fizica de la liceul meu, bolnav de schizofrenie, care isi urma tratamentul si facea sedinte de psihoterapie si-a strans mama de gat. A scapat cu viata insa toata lumea il blameaza, fara sa stie exact ce i s-a intamplat de a ajuns la acest act extrem. Asa, e normal, lapidati bolnavii psihic, reveniti la "metodele" de tratare a bolilor psihice din Evul Mediu. De ce nu eutanasiati bolnavii psihic?

Asa evitati orice neplaceri de astea si scapati de o cheltuiala in plus.

Nu mai am nimic. Nimic, nimic, nimic

Am cautat pe net stirea si nu am gasit-o. Sper ca nu vorbesti serios, despre profesorul de la liceul tau.

Si eu am cautat-o, la fel nu am gasit-o, nu am gasit nici despre ce a facut acum vreo 3 ani cand a blocat niste elevi in clasa si i-a amenintat cu nu stiu ce iar mai apoi s-a apucat sa manance creta. Nu mint, spun doar ce am auzit si nu cred ca este doar legenda. Imi pare rau pentru el, s-a enervat si el putin mai mult, nu cred acum ca merita sa fie pus la zid. Imi pare bine ca nu s-a mediatizat, nu folosea la nimic

Eu il cunosc personal pe acel profesor. A venit acum vreo 2 ani la clasa mea in locul profesorului de istorie. Cum stau eu in prima banca, nu stiu ce l-a apucat de mi-a zis ca am ceva cu el. Eu i-am zis ca el are ceva cu mine fara motiv. Si din cauza asta ne-a dat test la istorie.

E putin mai ciudat, atat.

Infinie tristesse a scris:

 Dar el mi-a raspuns: Ți-am dat multe sfaturi la momentele cuvenite, dar nu m-ai ascultat. Acum am obosit,nu îmi mai pasă. Frumos,nu?

Ai incercat sa te privesti prin ochii celorlalti? Daca nu si nici nu ai de gand, tare ma tem ca asta inseamna egoism. Dar stiu, nu-ti pasa.

adal* a scris:

Ai incercat sa te privesti prin ochii celorlalti? Daca nu si nici nu ai de gand, tare ma tem ca asta inseamna egoism. Dar stiu, nu-ti pasa.

Acum totul s-a terminat, ce sa mai spun? Nu mai vrea nici sa vorbeasca cu mine. Am avut azi ultima discutie. Mi-a spus ca nu suporta persoanele grandomane, ca in momentul in care m-a cunoscut nu eram asa, ca se putea discuta in legatura cu o multitudine de subiecte cu mine dar ca "parca m-am prostit" si ca sa-i spun merci ca inca imi mai raspunde la mesaje. Iar EU i-am raspuns: Bine, faci cum vrei, decat sa ma ignori sau sa imi vorbesti cu ironie sau cu scarba mai bine ma uiti complet, ca si cum nu am fi vorbit vreodata. Pentru el este usor dar pentru mine deloc, dimpotriva. Este o persoana deosebita dar nu stiu cum sa spun, parca se lasa prada mizeriei societatii. Eu am incercat sa il scap de asta insa a fost in zadar

Infinie tristesse a scris:

 Pentru el este usor dar pentru mine deloc, dimpotriva. Este o persoana deosebita dar nu stiu cum sa spun, parca se lasa prada mizeriei societatii. Eu am incercat sa il scap de asta insa a fost in zadar

De fapt asta este problema ta, cred eu, iar tu incerci sa ii minimizezi importanta cu tot felul de subterfugii. Cred ca tii mai mult decat trebuie la un muritor si nu vrei sa recunosti asta. Esti topita dupa el. :)

"- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.

Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu dentâi -
Să-ţi dau înţelepciune?"

Da,am facut oarecum o greseala...

Menirea Mea pe Pamant este sa schimb conceptiile oamenilor care s-au indepartat de cuvintele Mele si au luat-o razna.Intr-un fel este aiurea, mi-as fi dorit si Eu sa am o viata simpla si bucurii din nimic ca oamenii. Dar nu, nu se poate. 

Cateodata chiar incerc sa uit de asta si reusesc pe moment...