Stergere conturi site-uri

M-am gandit sa plec la plec la psihiatru de bunavoie dar intr-un mod ineluctabil, am fost internata si supusa unor torturi psihice care mi-au agravat starea psihica. Asa ca incerc sa-i ocolesc. De exemplu, asa zisul delir al persecutiei a aparut in momentul in care am realizat faptul ca medicul impreuna cu familia fac un complot impotriva mea. Te-ai gandit ce sunt medicii psihiatri? V-ati gandit ce sunt medicii psihiatrii? Fosti studenti la medicina foarte stresati care pentru sesiune trebuiau sa invete un morman de carti. Ce? Sunt roboti ca sa retina atat intr-un interval scurt de timp? Evident ca nu sunt. Si faptul ca stau toata ziua printre oameni cu probleme ii face sa fie vulnerabili unor afectiuni psihice adevarate. Au caracteristici umane, nu au nicio vina dar...de ce sa ma priveze pe mine de niste drepturi intr-un mod abuziv cand totul se poate rezolva pe o cale amiabila,rin discutie si prin acordarea atentiei? Da, nu sunt geniu, am doar potential dar probabil nu voi deveni vreodata ca nu sunt perseverenta. Per aspera ad astra dar nu e si cazul meu, am o atitudine apatica si indolenta in ceea ce priveste viata

Te uiti?

Daca da, sa-mi zici si ce parere ai despre documentar.

Ce documentar? Nu am primit niciun link :(

Ce documentar? Nu am primit niciun link

Vezi in urma, in postare, doua clipuri.

Sunt cele doua parti ale documentarului.

Timpul nu imi permite sa ma plimb de la psihiatru la psihiatru si sa devin cobaiul lor. Inceperea unui tratament psihiatric necesita in mod firesc supraveghere medicala adica internare. Deci? Ce fac? Renunt la anul asta scolar, an in care trebuie sa sustin Bac-ul ca sa fac un tratament inutil? Ideile nu imi vor fi schimbate de un pumn de pilule.

Eu sper totusi sa nu fie depeesie bipolara. Da, ma intereseaza mai putin ca sunt multi oameni afectati de asta. Desi ma incurajeaza faptul ca au existat multi oameni ilustri, ca de exemplu poetii Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire si dupa pedantii sec. nostru si Eminescu care au suferit de aceasta boala dar care in ciuda bolii au reusit sa exceleze in literatura. Acestia au propus o schimbare ideologica, nu au fost nebuni ordinari care sa ucida ci care, cu toate ca au fost prigoniti, desconsiderati pe vremea lor , s-au sacrificat pentru conceptiile lor fara ca sa beneficieze de pseudotratamentul asta psihiatric modern. Ce inseamna asta? Ca au reusit sa-si conduca viata pe cont propriu cu toate ca viata lor a parut dezordonata. Ce concluzie pot sa trag eu de aici? Ca pot sa imi controlez viata fara sa ma schimb. Nici nu as vrea asta. Considet ca societatea e cea bolnava psihic atat timp cat lass geniile sa moara precum cainii. Nu am vazut link-urile, probabil ca nu mi se pot afisa de pe telefon

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...

Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?

Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,

Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.

"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte

Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,

De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri

Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"

O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,

Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?

Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,

Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;

Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,

O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?

Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,

Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,

Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,

Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari

Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,

În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.

Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,

Peste toate o lopată de ţărână se depune.

Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri

Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...

Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,

Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...

Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,

Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el

Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.

Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?

Ei vor aplauda desigur biografia subţire

Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,

C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare

Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări

Şi le umflă orişicine în savante adunări

Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte

C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.

Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,

Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...

Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale

Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -

Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina

Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,

Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt

Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;

Toate micile mizerii unui suflet chinuit

Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Scrisoarea I

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l...

Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?

Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,

Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.

"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte

Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,

De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri

Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!"

O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,

Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?

Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,

Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;

Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,

O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?

Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,

Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,

Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,

Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari

Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,

În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.

Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,

Peste toate o lopată de ţărână se depune.

Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri

Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...

Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,

Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...

Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,

Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el

Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.

Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?

Ei vor aplauda desigur biografia subţire

Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,

C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare

Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări

Şi le umflă orişicine în savante adunări

Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte

C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.

Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,

Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...

Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale

Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -

Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina

Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,

Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt

Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;

Toate micile mizerii unui suflet chinuit

Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Scrisoarea I

Unde sunt pedantii "cu ochii cei verzui" sa-i schimbe diagnosticul lui Eminescu, sa spuna acum ca a fost schizofren? Ce? Conform psihiatriei, in urma analizarii acestui poem grandios, Eminescu suferea de delir profetic, simptom al schizofreniei. Culmea e ca s-a si indeplinit "profetia" lui. Majoritatea l-au urat si noua generatie continua sa il urasca pe Eminescu din cauza inimicitiei lor. Bine au facut ca l-au otravit cu mercur caci era incomod pentru ei. Eminescu este studiat superficial, cu scarba chiar

Gata, mi s-au afisat video-urile pe care mi le-ai trimis. O sa ma uit cand o sa am timp, acum vreau sa ma odihnesc. Sunt fericita ca am putut scapa de la scoala. Revin peste cateva ore cu noi idei

E ok sa te joci cu insasi viata ta, cata vreme poti macar sa-ti asiguri nevoile rudimentare (vezi piramida aia a lui Maslow). Poti sa speri ca vei convinge, ca vei reusi sa schimbi, ca vei ramane in memorii. 

Numai ca bolile mintale sunt perfide si nu rareori iti proiecteaza orizonturi false. Daca nu stii sa te opresti (iar aici intervine simptomatica ce te-ar putea impiedica), drumul tau in viata ar putea avea un singur sens, dar pe contrasens. Va fi sensul tau impotriva celorlalti.

Tu deja iti arati coltii catre un sistem. Nimic de zis, sistemul e naspa rau, dar daca la 17-18 ani crezi ca ai suficiente resurse sa izbandesti, mai tarziu...sistemul vine si te incaleca.Ori te supune si asimileaza, ori te izoleaza, ori te elimina. Invariabil, asta-i finalul luptei cu sitemul. El are si timp si resurse si perversitate.

Si atunci eu sunt cea persecutata :( Mie cine imi va face dreptate? Adica eu as deveni, contextual, singura persoana sanatoasa din sistemul ala

A, nu. Sanatatea mintala nu-i tot una cu cea fizica. Se raporteaza la majoritate si depinde tot de sistem. Intr-un sistem sistem controlat de religie ai alte standarde de sanatate mintala, si altele in unul controlat de capitalism, ori comunism sau mai stiu eu ce forma de organizare. In nazism erai gata pana acum.

PS Ba, nu stai...puteai chiar sa fii cineva. Depinde cum te exprimai.

De ce sa raportezi sanatatea psihica la majoritate? Daca intr-o regiune sunt majoritar oligofreni si numai unul cu o inteligenta medie atunci ce semnifica asta? Ca cel cu inteligenta medie este anormal?

Voi sunteti niste oameni cruzi, invidiosi, ignorati complet pe cel care vrea o schimbare. Daca nu l-ati ignora si ati mai aduce si voi shimbari si/sau imbunatatiri atunci am aduce raiul pe Pamant. Dar voi nu, va complaceti sa stati in tomberonul societatii ca doar mai gasiti cu ce trai si in loc sa apreciati oamenii care se ridica, ii lapidati

Uite ce inseamna normalitatea pentru voi. Asta am scris-o aseara pentru postarea cealalta insa o pun sa o vada toti

Pentru intocmirea reformei trebuie sa ne unim

Am devenit extrem de depresiva. Iesisem pentru cateva saptamani din starea de depresie profunda dupa ce mi-am dat seama de menirea mea de salvatoare a acestei societati decazute.Ideile mele sunt excelente, dar cine ma asculta? Oamenii se unesc doar pentru a face rau sau ceva prostesc. Daca unul inventeaza sau gandeste o prostie atunci este urmat de alti 10000. Pe mine, in schimb, nimeni nu ma baga in seama, Sa va dau exemple. Am auzit de o individa de pe Facebook, Izabella care dint-o prostie a devenit foarte cunoscuta. Dintr-o prostie, ea nu a stat nopti sa gandeasca la reforme sociale, nu a fost cuprinse de angoase existentiale, de ceea ce se poate face ca sa devenim nemuritori sau de dorinta de a convinge oamenii sa isi schimbe conduitele monstruoase. Imi este foarte greu sa scriu, imi simt mainile plumbuite. Asa...Si tipa despre care am spus a pus pe un site arhicunoscut un event privitor la ziua ei, la locatia unde si-o va organiza si alte detalii fara ca sa selecteze optiunea de privat sau cum este acolo, pentru ca doar prietenii ei sa poata vedea. Astfel, o sleahta de entitati umane au vazut anuntul, au dat like, au spus ca participa si totodata au distribuit si altor entitati umane. Entitatile alea umane, carora le-a fost distribuit fleacul asta au distribuit si ei, la randul lor, altor umanoizi. Si tot asa. Rezultatul? Celebritate,  aroganta extrema din partea ei, like-uri nenumarate, 145.000 de oameni care au zis ca participa la ziua ei si alte tampenii. Cineva imi zicea mie ca sunt aroganta...Nu este chiar aroganta, este putina mandrie, exista o oarecare diferenta, pentru ca am scris si eu ceva care daca s-ar pune in practica ar schimba radical societatea DAR care nu face nici 0,0001% din gandirea mea. Daca as avea si eu 145.000 de adepti, care cu timpul s-ar multiplica si tot s-ar multiplica am reusi schimbarea sociala, eu as scrie si celelalte propuneri si uite asa societatea se va transforma intr-o mare familie, cu oameni iubitori de aproape neconditionat, egali intr-o oarecare masura care sa isi vada fiecare de lungul nasului,mai pe scurt UMAN in adevaratul sens al cuvantului. Dar nu, eu nu voi avea niciodata atati adepti, majoritatea nici macar nu se vor chinui sa-mi citeasca postarea. Sa va dau un alt exemplu pregnant. http://jurnalul.ro/s...deo-684050.htmlPoftim! A facut femeia asta o reforma scolara fie ea si succinta, "simplista", dupa cum spune un utilizator Roportal? Nu, nici macar atat. Daca as fi o carpa care isi doreste celebritate m-as reorienta cu siguranta, m-as apuca sa prezint capace de pix dar nu, eu lupt pentru societate ca sa o fac putin ca sa deschida ochii. Voi lupta pana cand imi voi da seama ca totul este in zadar. In momentul ala poate ma voi sinucide. Sau poate nu, sunt deja moarta in interior si in plus traiesc intr-o izolare fara margini. Am lehamite de injustitia asta din viata

Vezi tu, copila, eu nu doresc sa schimb sisteme, ci sa ma substitui. Eu nu solidarizez nici cu sistemele, nici cu revolutionarii inflacarati. Eu mi-am format alte sisteme de referinta, de valori. Interactionez putin cu sistemul si mi-e greata.

Eu am autonomie 90%. Nu ma judeca asa aspru.