Scopul scuză mijloacele ?

Greu de tratat maniheist aceasta problema. In primul rand, greu de stabilit ce inseamna benefic si malefic. Astea nu sunt concepte absolute. Apare problema relativitatii sistemului axiologic. In general, e greu de stabilit norme cu caracter absolut in privinta asta. Eventual poti construi o paradigma pornind de la fixarea unei autoritati (sistem axiologic) la care sa te raportezi. Dar intotdeauna violarea unei libertati, ca despre asta e vorba, are consecinte care pot fi interpretate ca malefice pentru unul din actorii piesei. Damn it! Filosofia se termina mereu intr-un dead end :)))

Redondo a scris:

Ar trebui sa acceptam regula ca pentru a face bine(un scop nobil) se pot intreprinde actiuni malefice ?

Da.

Jnanadakini a scris:

Da.

Adica actiunile care de obicei pot fi considerate malefice se innobileaza intrucat folosesc unui scop nobil? Dar pentru tine exista bine sau rau? Sau nu exista rau si bine decat in functie de necesitati?

Jnanadakini a scris:

Da.

Nu.

Fiero a scris:

Adica actiunile care de obicei pot fi considerate malefice se innobileaza intrucat folosesc unui scop nobil? Dar pentru tine exista bine sau rau? Sau nu exista rau si bine decat in functie de necesitati?

Binele si raul sunt conventii relative la con text. Pentru ca sunt conventii ele pot fi schimbate. Acesta e un unghi.Un unghi care se preocupa de circumstante. Un alt unghi este acela unde ne preocupam de consideratii interne unde descoperim ca binele si raul nu sunt decat rezultate cognitive care nu se sprijina decat pe fundamente efemere nascute din precaritatea si arbitrareitatea judecatilor despre lumea obiectelor

nu,niciodată...asta din punctul meu de vedere...bănuiam că mă înşeală,aveam un feeling,nicio certitudine....îi ştiam toate parolele...email,messenger,facebook...le ştiam pentru că mi le-a spus el...să nu fie secrete între noi...deşi aveam o bănuială...niciodată nu i-am pus mâna pe pc,telefon ,tabletă sau altceva....e un an jumătate de când a plecat....nimeni nu se poate preface toată viaţa,la un moment dat alege pe una sau unul....

ce nu stii nu te face sa suferi.

nu am pus mana in viata mea niciodata sa umblu in lucrurile fostului sot, nici in chestiile actualului nu imi bag nasul si bine fac. nu caut parole, nu schimb parole, nu dau parole, nu cer si nici nu caut sa sparg parole. unde nu e incredere, nu e nimic!

Binele si raul par la prima vedere  simple conventii. Mie insa nu mi s-a parut ca s-au schimbat de-a lungul timpului, doar au suferit update-uri, actualizari, spiritul in care au fost percepute, a ramas mereu acelasi. Aceste notiuni par niste matrice, ce pot fi folosite de creierul uman, intr-un anume sens, datorita unor algoritmi predefiniti, pe care creierul ii foloseste atunci cand prelucreaza fenomene si situatii. Chiar daca noi putem privi binele si raul ca fiind notiuni relative, la nivelul creierului si perceptiei, ele au o stabilitate a sensului greu de imaginat, altfel.

Jnanadakini a scris:

Inainte de a actiona nobil trebuie ca mai intai mintea sa fie innobilata.

Binele si raul sunt conventii relative la con text. Pentru ca sunt conventii ele pot fi schimbate. Acesta e un unghi.Un unghi care se preocupa de circumstante. Un alt unghi este acela unde ne preocupam de consideratii interne unde descoperim ca binele si raul nu sunt decat rezultate cognitive care nu se sprijina decat pe fundamente efemere nascute din precaritatea si arbitrareitatea judecatilor despre lumea obiectelor

Da, da, sigur că da. Violurile, torturile, crimele sunt chestii, aşa, relative la context. Şi putem oricând, nu-i aşa, să schimbăm convenţia sau unghiul din care le privim şi să le socotim fie bune, fie rele. Nu-i aşa? 

Asta voiai să spui?

adal* a scris:

Binele si raul par la prima vedere  simple conventii. Mie insa nu mi s-a parut ca s-au schimbat de-a lungul timpului, doar au suferit update-uri, actualizari, spiritul in care au fost percepute, a ramas mereu acelasi. Aceste notiuni par niste matrice, ce pot fi folosite de creierul uman, intr-un anume sens, datorita unor algoritmi predefiniti, pe care creierul ii foloseste atunci cand prelucreaza fenomene si situatii. Chiar daca noi putem privi binele si raul ca fiind notiuni relative, la nivelul creierului si perceptiei, ele au o stabilitate a sensului greu de imaginat, altfel.

Nu ar putea sa fie altfel, pentru ca un om sanatos asociaza instantaneu trairile altuia cu cele proprii, in sensul ca recunoaste in omul ucis (nevinovat sau  vinovat, in afara de circumstante de exceptie in care indignarea elimina empatia) o fiinta aidoma lui, trecuta prin stadiile vietii, cu familie, cu gandire proprie, originalitate, amintiri, aspiratii. In fata unor imagini de tortura isi imagineaza instinctiv cum s-ar simti el intr-o asemenea situatie. Este dotat cu o reactie viscerala pe care nu o poate evita; tresare, e impresionat, e tulburat. 

Psihopatii se deosebesc prin faptul ca ii vad pe altii ca pe niste obiecte, nu tresar la gandul suferintei sau bucuriei lor. Nu spun in niciun caz ca propagarea anumitor filosofii isi propune sa ''fabrice'' psihopati, insa nu pot sa nu remarc asemanarea in ce priveste detasarea si relativizarea conceptelor de bine si rau. 

Redondo a scris:

Ar trebui sa acceptam regula ca pentru a face bine(un scop nobil) se pot intreprinde actiuni malefice ?

Asta se folosește si in justitie, de exemplu politia foloseste datele private ale unei persoane(date logare, conversatii, mesaje trimise pe telefon, fotografii) pentru a soluționa cazul respectiv. 

Este ok dpdv moral ? 

In trecut se folosea tortura pentru a se obtine adevarul. Daca sunt acceptate actiunile malefice soft de ce sa nu fie acceptate si cele mai dure ?

Teoretic, da. Practic, depinde, de la caz la caz.

Teoretic, putem admite principiul asta, un exemplu fiind folosirea minciunii pentru a revela adevarul (infiltrarea de pilda), folosirea minciunii pentru a proteja o persoana aflata in pericol, urmarea unor indicii in moduri mai neortodoxe cand cineva are certitudinea ca nu se inseala si vrea sa o dovedeasca etc.

Dar ma refer aici la persoane care actioneaza pe cont propriu si nu fac parte din ''aparatul'' de stat, pentru ca aici lucrurile se complica mereu.

Cand vorbim despre supravegherea practicata de o institutie sau alta, in mod evident se doreste crearea unui precedent prin mediatizarea rezolvarii unor cazuri folosind metode invazive. Se doreste normalizarea  unor asemenea metode prin campanii de imagine, crearea unor cazuri de referinta pentru a obisnui oamenii cu metodele respective, ele urmand a fi folosite mai des si la discretie, nu ca masuri de exceptie.