Dragostea invinge moartea: era cu 32 de ani mai in varsta, dar o ruda moarta i-a revelat cu ani inainte chipul ei exotic.
A iubit-o si pentru ca n-a putut-o salva de la moarte, a recuperat-o din mormant si a impaiat-o ca sa-i declare vesnica iubire.
Cum ar fi viata daca nu ar exista moartea? ( exercitiu de imaginatie)
Început de Pag Inusara, Joi 27 nov 2014 · 139 răspunsuri · 15.928 vizualizări
Carl e nebun... nu e iubire....e boala psihica...
Clar*
Fixed that 4 you.
Frumos subiect de impaiere, a fost un Cristian Vasile ce urna ei a luat-o in paza si a mancat cu lingurita, cenusa frumoasei Zaraza.
Cred ar fi pur si simplu imposibil de trait,nici nu vreau sa-mi imaginez 
Asadar moartea da sens fiecarei clipe, pare a sustine Lizzy. Moartea este o binecuvantare, altfel viata nesfarsita s-ar dilua pana ce ar ajunge o ciorba imposibil de savurat.
Finnian a scris:Mi se pare un exercitiu irelevant de imaginatie. Irelevant pentru ca nu ne putem raporta la existenta independent de stadiile ei - cel al inocentei, cel al descoperirii, cel al maturitatii si cel al intelepciunii (enumerate inexact, dar oricum).
Sa eliminam moartea din ''ecuatie'' inseamna sa reevaluam, sa reorganizam intreaga existenta a omenirii pe Pamant.. Sa eliminam conceptul de generatii, de familii care ''preiau stafeta'' samd.
Tocmai, Finnian. Cum ne-am fi organizat atunci viata? Inutil nu cred ca e mai degraba SF. Greu de inchipuit si nu cred ca ne putem da seama de starea sufleteasca, psihica in care ne-am fi aflat atunci daca nu am fi trait in psihic si constiinta ideea unui sfarsit sau reprezentarea lui. Orice raspuns am da acum il prin prisma comparatiei cu ce traim acum avand in noi ideea teama de sfarsit.
Daca ati fi intrebati de vreti sa traiti vesnic ce ati raspunde? Ati raspunde ca nu?
Mr.Pervy McPervert a scris:Pai chestiile astea oricum le fac unii.
Eu as incerca lucruri extreme daca as sti ca nu mor, ca in desene animate.
As sari de pe munte, as sari din stratosfera.
M-as baga intr-o presa pentru masini, apoi as sta traversa cateva zile.
M-as urca pe o racheta sol-aer imbracat in costumul lu' Superman.
As manca chestii radioactive ca sa-mi creasca diferite parti ale corpului in mai multe exemplare.
Hai, hai, sa nu ne ia totusi valul. De ce ai si elimina durerea din ecuatia nemuririi? Nu, nu le-ai putea face pentru ca tot limitat ca om ai ramane. Numai ca ai trai vesnic. De impactul psihologic e vorba mai degraba. Ah, ca din moment ce am trai la nesfarsit vreun geniu ar avea timp sa descopere cele mai adanci secrete ale Universului si materiei si prin asta ar putea crea un nou tip de om mai rezistent inzestrat cu cine stie ce puteri supranaturale ...poate. Dar asta se poate inampla oricum in viitorul foarte indepartat . Sa zicem.
S.R. a scris:Eu ma consider nemuritor.
Forta mea psihica si genetica buna imi asigura o sanatate de fier si nu par de varsta pe care o am (par cu 5 ani mai tanar).
Moartea nu are niciun impact psihologic asupra mea. Vine cand o veni cum o veni (tragator cu toate alea, 280 km/h pe motor, slalom printre tiruri, urcator pe munte cu motor de viteza, gata oricand de scandal cand mi se pare ca am dreptate, indiferent cu cine, plecat de nebun prin lume... care moarte ?).
Nice, SR. Tu iti triesti din plin viata. Moartea cand o sa vina o sa vina fara niciun regret. Tu traiesti ca si cum n-ar exista moartea. 
Cum era aia ? Invata ca si cum ai trai vesnic, traiteste ca si cum ai muri maine. Unii traiesc din plin fiecare clipa constienti fiind ca o sa vina moartea altii o traiesc din plin uitand ca o sa vina moartea. Nu stiu cum e mai bine dar amandoua te duc la acelasi rezultat.
Editat Joi 27 nov 2014 13:51
De ce sa punem accentul pe sfarsit si nu pe frumusetea transformarii?
Propunand acest topic nu am dorit sa pun accentul pe ceva anume. In niciun caz pe moarte ci....tot pe viata. Viata privita dintr-un alt punct de vedere. Crezi ca daca am fi fost nemuritori nu am mai fi avut parte de transformare? Schimbarea vorba aceea e perpetua si eterna. Singurul lucru constant,
Editat Joi 27 nov 2014 15:32