Cum ar fi viata daca nu ar exista moartea? ( exercitiu de imaginatie)

Vriies a scris:

Nu prea e corect ce spui! 

Dacă cineva primește un răspuns satisfăcător, atunci va fi mulțumit, cel puțin fie și numai referitor la întrebarea pusă. Dar tu, bag seamă, prin astă manevră drăguță, încercași să te fofilezi de a răspunde întrebărilor de mai sus, adică unor probleme incomode care nu cadrează scenariului confecționat :).

Hai ca esti dragut ! Pai, vezi ca incerci , deja,  sa nu fugi de ceea ce intuitia iti spune ca vei afla ! Imagineaza-ti viata fara de moarte si cum, in esenta totu-i simplu, frumos, "satisfacator" si vei primi negresit tot ceea ce ai de inteles.  Trebuie sa intelegi si faptul ca unele lucruri sunt de neinteles si le iei ca atare !

LuciaD a scris:

In al doilea rand, daca faci un exercitiu de imaginatie, am sa-ti spun ceva, asa cam gen "Taijiquan"(pe mine m-a ajutat mult...) , sculta-ti inima, ca sa intelegi raspunsul primit, deoarece inima are inteligenta ei si la toate intrebarile formulate (mentalul cu "formulele si formularile" sale!)inima iti da raspunsul clar. Cand ceva nu este clar, atunci inseamna ca n-ai inteles ca mintea, inima o alchimieaza (mintiuca coboara la nivelul inimii, se rezolveisan situatiunea si inapoi la locul sa, de mental purificat  ) . Cine intelege calea inimii , care-i tot o cale a energiei, din perspectiva iubirii  si, bineinteles , se bazeaza pe cultivarea iubirii la nivelul centrului energetic al inimii (uneori renunta la tot ce tine de logica si legitate si merge prin suflet la intuitie(cand vorbim de intuitie vorbim si de suflet, altfel n-are sens) si primesti raspunsurile-uneori nu convin mentalului acele raspunsuri si se ajunge sa nu fie acceptate acele raspunsuri , care , intotdeauna-s cele corecte ...si iata, ca nu se mai poate iesi din labirinturile psihologice ale mintii, in loc sa accepte frumos si sa nu mai opuna rezistenta, ca, apoi: "tat ase si iar'ase !). 

Înțeleg ce vrei să spui, cu mintea care coboară la nivelul inimii, pentru a înțelege un mesaj, dar asta e numai o metaforă.  Să nu cumva să cădem în greșeala de a crede că suntem singurii care „au inimă” și care pot  spune ceva definitoriu despre iubire. 

Am studiat și io ceva ceva literatură orientală, așa că nu-mi e străina metafora cu mintea care coboară la nivelul inimii. Dar e numai o metaforă și atâta tot. Procesele gândirii, înțelegerii, cunoașterii  sunt procese psihice care au de-a face  în primul rând cu logica. Sigur, nu putem face abstracție de sentimente și afecte, pentru că omul e o ființă complexă. Dar hai să nu facem abstracție de logică, cel puțin în procesul cunoașterii și implicit cel al comunicării :). 

LuciaD a scris:

Hai ca esti dragut ! Pai, vezi ca incerci , deja,  sa nu fugi de ceea ce intuitia iti spune ca vei afla ! Imagineaza-ti viata fara de moarte si cum, in esenta totu-i simplu, frumos, "satisfacator" si vei primi negresit tot ceea ce ai de inteles.  Trebuie sa intelegi si faptul ca unele lucruri sunt de neinteles si le iei ca atare !

Ah, înțeleg că nu poți răspunde problemelor ălea de mai sus, pentru că unele lucruri sunt de neînțeles, deocamdată. :)

Poi, zi așa, că nu-i nici o rușine să nu știm. Și io am o grămadă de chestii pe care nu le știu și nu le înțeleg. Rușine e să nu vrem să știm!

Vriies a scris:

Dar hai să nu facem abstracție de logică, cel puțin în procesul cunoașterii și implicit cel al comunicării :). 

Io am crezut ca ai inteles ca, asa cum am zis ca inima are inteligenta ei, tot asa are si logica ei. Cand logica mental-psihica se pliaza pe logica suflet-inima, atunci este in ordine, doar ca aceasta se intampla din ce in ce mai rar, deoarece... ti-am spus treaba cu "labirintul" si treaba cu "fuga de ceea ce ai aflat". Cand accepti, rezultatele satisfacatoare nu vor intarzia sa apara, iar cand viata ta se va fi schimbat in sensul dorit, vei realiza importanta acestui proces, avand incredere ca ai inteles . Nu ca n-ai intelege tu, draga Vries, insa, filosofia, ca filosofia, adica, "despicarea firului in patru"!  Am mai spus, lucrurile-s mai simple, orice-i complicat ne indeparteaza de "calea optima"!

LuciaD a scris:

Io am crezut ca ai inteles ca, asa cum am zis ca inima are inteligenta ei, tot asa are si logica ei. Cand logica mental-psihica se pliaza pe logica suflet-inima, atunci este in ordine, doar ca aceasta se intampla din ce in ce mai rar, deoarece, ti-am spus treaba cu "labirintul" si treaba cu "fuga de ceea ce ai aflat".

Iar eu ți-am spus sau am încercat să-ți spun, că ai face o mare greșeală să crezi că eu n-am sentimente, afecte sau simțiri la fel de vii ca ale tale. 

Însă ceea ce mă văd nevoit să-ți spun, este că, dincolo de o exprimare metaforică, inima nu are inteligența și logica ei și că nu există „logica suflet-inimă”.

Ceea ce vrei tu să spui, e că logica, acțiunile și deciziile noastre sunt influențate de sentimente, trăiri, emoții etc. Ceea ce-i foarte adevărat, însă e cu totul altceva. :)

Vriies a scris:

Iar eu ți-am spus sau am încercat să-ți spun, că ai face o mare greșeală să crezi că eu n-am sentimente, afecte sau simțiri la fel de vii ca ale tale. 

Însă ceea ce mă văd nevoit să-ți spun, este că, dincolo de o exprimare metaforică, inima nu are inteligența și logica ei și că nu există „logica suflet-inimă”.

Este interpretarea ta la ceea ce-am zis io, insa nu-i corecta ! Nu am spus si nici n-am cum sa spun ca cineva n-are sentimente, afecte sau simtiri vii"(la fel sau diferite de ale mele, deoarece nu am cum sa zic asta...) !

(este o intelegere cumva distorsionata la ceea ce-m mai scris io pe aci  si nu voi mai continua discutia aceasta)

LuciaD a scris:

Este interpretarea ta la ceea ce-am zis io, insa nu-i corecta ! Nu am spus si nici n-am cum sa spun ca cineva n-are sentimente, afecte sau simtiri vii"(la fel sau diferite de ale mele, deoarece nu am cum sa zic asta...) !

(este o intelegere cumva distorsionata la ceea ce-m mai scris io pe aci  si nu voi mai continua discutia aceasta)

Eh, ai găsit găselnița și gata, te-ai supărat și te-ai retras fără să-mi arăți vreun tratat de „logică suflet-inimă” 

Nu am distorsionat nimic, citește cu atenție ce am afirmat mai sus. N-am zis că „tu ai fi spus”, ci am zis că, reiterez, „ ai face o mare greșeală să crezi că eu n-am sentimente, afecte sau simțiri la fel de vii ca ale tale”. Sper că sesizezi diferența :)...

Luci, să ne înțelegem, nu sunt dușmanul tău! :) Dimpotrivă, probabil că, intuitiv vorbind, suntem pe aceeași lungime de undă cu privire la unele concepții cum ar fi că omul e o ființă spirituală, mind over mater, existența civilizațiilor extraterestre, etc. 

Cu privire la altele, nu suntem :), cum ar fi faptul ăsta că eu, spre deosebire de tine, caut explicații  întemeiate, care să nu escamoteze logica și nu mă mulțumesc cu argumente care țin doar de sentimente și emoții. În măsura în care nu le găsesc, prefer să tac sau la limită îmi accept ignoranța. :)

Vriies a scris:

 te-ai supărat și te-ai retras 

 prefer să tac sau la limită îmi accept ignoranța. :)

Nu m-am suparat, draga Vriies ! Ar trebui sa fie ceva extraordinar de extrem ca io sa ma supar ...asa ca, nicio sansa cu mine in acest sens. De retras. da, am decis sa ma retrag, deocamdata, din aceste discutii. Cand voi considera ca am ceva de zis, bineinteles ca voi zice.  

Si io-mi accept ignoranta, ar fi chiar culmea sa nu mi-o recunosc , mai ales ca io consider ca exista doar Viata...  

La buna vedere ! :huggles: 

Cred ca si moartea este orchestrat de acei genii care controleaza omenirea du sus.  Precis ei nu-l cheama asa si faptul nu li se pare asa de sumbru ca pamantenilor.

Unii din specia umana acorda mai mult cultului mortii ca altii, depinde de imprejurimi si daca exista posibilitati de ceremonii pentru aceste ocazii.

Doar in suflet purtam doliu, atat este universal.  

Ar fi lipsita de angoasa asta si a neputintelor batranetii tarzii.

Daca nu ar exista "moarte", Viata ne-ar determina sa fim vesnic tineri, frumosi, armoniosi, morali, luminosi, iubitori, buni, blanzi, prietenosi, ce sa mai zicem, cum zicea cineva : "  Nemuritori Intelepti "!