despre un barbat care zice ca iubeste

margot00 a scris:

1. Cand cineva isi considera nevasta plistisitoare, dar nu o paraseste, ci cauta compania altcuiva ca sa isi faca viata mai buna, asta ce este?

2. Cand alta este considerata o completare, o completare binevenita. Zice ca isi doreste sa primeasca iubire din mai multe parti …

3. Da, si zice ca iubeste.... Imi puteti spune, va rog, parerea despre un asemenea barbat?

Daca imi permiti pe puncte , voi face versuri mai scurte, stii,  e un limbaj Homer dar sunt precis, ca un laser :

1. este clar un adulter,

2. imoral, e un vier,

3. e un zer-caracter.

Tu ii dai papuci severi, plus divort si nu disperi

Ăl bătrân a scris:

 Poate este cu adevarat nefericit langa sotia lui, dar este destul de fricos sa divorteze. Sa incepem discutia de aici!

Cum sa iti fie frica de ceva ce iti doresti?

poate nu au economia necesara unui divort. sunt destui in situatia asta

Voi v-ati 'luat' din dragoste: a ta, nu?

Daca tot ceri pareri despre el, spune-ne despre tine, ca asa se afla adevarul.

Nu l-ai constrans/conditionat/manipulat in niciun fel ca sa va casatoriti?

Cate kilograme ai?

Ce ii oferi tu?

Kontro-Porthos stai asa : E fortos, de nu-ntreba, cum sa-i spui unei femei, "ca mai vrei o completare", asta-i marlanie*) mare si-i putin spus, daca vrei...

*)

"Decat sa fiu marlan, mai bine pierd", K. Johannis. 

Davi_ a scris:

Cum sa iti fie frica de ceva ce iti doresti?

 Uite exemplu standard: Casatorie din dragoste. Amandoi "trag" pentru casa. intamplator sau nu, amandoi sunt de moda vehe.(nici prin gand nu le trece sa calce alaturi). Ea , cam refuza sa il primeasca in pat...  el e destul de  marcat, nu intelege de ce e refuzat, incepe sa piarda increderea in el ca barbat. Pleaca de acasa, la munca, devine workaholic. continua sa aibe grija de familie. Anii trec, iar el isi croieste o lume a lui. Nici unul nu calca alaturi. La un momentdat, fiecare incepe sa il suspecteze pe celalalt de(). El hotarat sa puna cap situatiei, intamplator cunoaste pe cineva, casatorita. Nimic concludent, discutii sterile, iesire cu "colegii" de cateva ori la o cafea, se infiripa o constructie. Nu se ajunge la sex.(el inca este convins ca nu mai este barbat). Propune acestei noi cunostiinte, care este "EXACT"pe aceasi lungime de unda cu el(uimitor cum reusesc sa gandeasca identic), sa divorteze amandoi si sa o ia de la capat. Ea spune nu, si explica ca vine dintr-o familie...(parinti alcoolici, sotul grav bolnav cu o boala netratabila), cu destul de multe probleme, familie ce depinde de ea. Amandoi sunt putin dezamagiti, amandoi viseaza sa apara solutia salvatoare. Timpul trece, amandoi continua sa "traga" pentru familii, amandoi continua sa spere la cealalta relatie, care surprinzator incepe sa se raceasca accentuat. Sexul inca lipseste, este doar o dorinta ... nerealizabila(inca sunt casatoriti). Ea, a doua, cumva incepe sa derapeze, gasind, inventand motive sa il acuze. dar continua sa viseze. El, realizeaza ca nu se poate schimba nimic, si renunta. Doamna, face o criza de gelozie, il acuza de chestii ciudate(deci tu iti iubesti sotia si eu am crezut ca ma iubesti pe mine, esti un mincinos, etc), si incepe sa caute raspunsuri, exact ca initiatoarea. Amandoi au ajuns "atat de departe" incat in ...7-8 ani doar s-au sarutat de 3 ori si au fost buni prieteni. Acum spune-mi in cine dai cu piatra? Cine consideri ca este super vinovat? Unde este adulterul? LUCRURILE NU SUNT MEREU CE PAR A FI!

Recomand o conferinta (video) despre dragostea romantica: Helen Fisher- antropolog american si cercetător in domeniul comportamentului uman.

https://www.youtube.com/watch?v=x-ewvCNguug

Prima parte este despre rezultatele scanarii creierului a 32 de persoane indragostite, jumatate dintre ele respinse in dragoste si jumatate acceptate (reciprocitate in dragoste), cu concluzia ca se semnaleaza activitate in cateva zone din creier inclusiv cea activa la droguri. Concluzia finala e ca dragostea romantica nu e un sentiment, e un instinct/motivatie/dorinta ("drive"- acelasi termen ca in "sexual drive"). Urmeaza apoi cate ceva despre tendinta de egalizare a rolurilor sociale barbat- femeie, despre emanciparea femeii, etc.

Partea cea mai interesanta incepe la minutul 16:30 (va las pe voi sa ascultatii detaliile); concluzia e ca nu suntem construiti sa fim fericiti, ci sa ne reproducem (min 17:55) si ca fericirea ne-o facem construind relatii bune intre noi.

Raspunsul meu la subiect e ca daca tot traim tendinta egalitatii intre sexe (rolurilor sociale barbat-femeie), femeia din poveste ar trebui : 1) ori sa isi gaseasca si ea mai multe surse de iubire, sau 2) sa iasa din relatia cu barbatul poligam si sa formeze o relatie cu un barbat monogam  (sau care, sa zicem, aspira   la monogamie).

Care barbat monogam sau monogam-aspirant nu prea exista caci suntem construiti de gene ca sa ne reproducem si atat, nu ca sa fim fericiti in monogamie, dupa cum admite doamna Helen. Iar reproducerea inseamna sex la liber si sex la greu. Dragostea este o atractie fizica, adica nevoia de a implanta genele tale in genomul partenerei, si simti extraordinari neurotransmitatori care-ti dau starea de bine, dar apoi ei se diminueaza si trebuie sa iei totul de la capat cu alta partenera, si tot asa, carevasazica.

Ăl bătrân a scris:

  LUCRURILE NU SUNT MEREU CE PAR A FI!

De acord. Si este aplicabil in ceea ce ai relatat mai sus.

Sub diferite forme, ambii isi iubesc partenerii, iar ceea ce este intre ei, este doar un joc generator de emotie. Doar atat, pt ca atat si-au dorit sa fie. Daca doreau mai mult, faceau mai mult.

Nu inteleg ce l-a oprit pe el sa se separe de sotie, daca tot nu o mai iubeste. Ne place sa credem ca traim iubiri "cristianice", uitand ca Isus a fost doar unul, si ca doar el ramane in carti.

Trebuie sa recunoastem ca nu suntem datori nimanui cu nimic, ca sa nu mai dam vina pe nevoile celuilalt din relatie pt neputinta noastra. Ne agatam de spatii locative, averi sau de trairile celuilalt, incercand sa acoperim fapul ca nu ne dorim cu adevarat o schimbare.

margot00 a scris:

 Zice ca isi doreste sa primeasca iubire din mai multe parti … Da, si zice ca iubeste.... Imi puteti spune, va rog, parerea despre un asemenea barbat?

Cred ca este un om normal. Fiecare ne dorim iubire, iar daca ea vine din mai multe parti si ne putem permite sa o primim, si mai bine pt noi. Restul, tine de toleranta celuilalt, dar si toleranta asta se raporteaza la interese si potenta( nu sexuala).

Nu exista iubire, toleranta sau iertare neconditionata.

E doar batjocură. Ești femeia la care se poate întoarce oricând, dar iubirea n-are legătură cu el. E evident egoismul. Nu trebuie să fii până la sfârșitul vieții tolerantă și mereu să-ți cauți vină, având doar o singură viață!