Comunicarea privata si comunicarea publica

Finnian a scris:

Incep prin a spune ca nu ma refer la mesaje private pe forumuri, unde exista sanse destul de mari de hartuire avand in vedere anonimatul si administratorii trebuie sa aiba optiunea de a interveni.

Ma refer la email-uri, scrisori intime intre doi adulti (ca si asta e important de precizat), pastrate si folosite intr-un duel intre doua persoane.

Ati mai avea incredere in cineva care a facut asa ceva si nu doar odata, sustinand ca nu se va mai intampla?

Astept opinii.

Politica mea este sa nu spun NIMANUI (nici macar parintilor sau prietenilor de suflet) chestii pe care cred ca trebuie sa le stiu doar eu.

Prin urmare, informatiile pe care le transmit cuiva pot la fel de bine sa le scriu pe un banner si sa-l atarn pe fatada casei.

E o forma de aparare a informatiilor pe care am dobandit-o in timp, prin antrenament.

Inteleg. Din acelasi motiv consider ca expunerea pe un forum e la fel de nociva ca expunerea in alte circumstante...

Pentru mine e irelevant. Pe forum scriu fix ce as scrie si pe Facebook, fix ce as scrie si pe jos, chestii pe care le-as spune oricui, cunoscut sau strain. Ce nu vreau eu sa stie nimeni, nu stie nimeni.

E vorba aia - adevarul te va elibera. E pe bune :)

Sunt informatii care nu pot fi folosite impotriva mea la modul real (ala in care chiar sa ma afecteze).

Finnian a scris:

OK, a facut o magarie imensa. Cum fac multi oameni beti cand au nervi (pun pariu ca am facut si eu cateva).

La urma urmei, nu am ramas mai prejos expunand pe un forum public ce mi s-a intamplat. Carevasazica, sunt un om ipocrit, care tine la intmitate doar de fatada.

Nu cred ca se poate numi ipocrizie ce-ai facut tu, are dreptate Blues. Daca sareai la gatul lui direct, folosindu-te de ceea ce stiai despre el din discutiile private, strigandu-i (prin adresare directa, de fata cu altii) lucruri doar de voi stiute si care stiai ca-l pot afecta, atunci, da, ai fi fost. 

Blues a scris:

Se pare ca asta e mereu reteta. Doi idioti care se iubesc foarte mult dar continua sa-si faca rau.

Cu asta nu mai sunt de acord. Tocmai iubirea pe care o simti fata de un om ar trebui sa te impiedice sa-i faci rau. Sa te determine sa te gandesti cel putin de doua ori inainte de a actiona cand e vorba de chestiuni care-l privesc. Nu se poate invoca prea multa iubire cand faci rau, cand faci ceva care pe celalalt il afecteaza negativ, ci lipsa ei.

Finnian, this is not love.

Finnian, puteam sa pun pariu pe orice ca esti o femeie cu o gandire adolescentina. Nu-i rau. Genul incita, dar nici pretentii mari sa n-ai. 

E foarte generos, il iubesc mult pentru asta.

Iete si un pas mic catre alt statut. Continua, esti pe calea cea buna. :) . Barbatii muncesc mai motivat, daca stiu ca-s apreciati.

Nu cred ca se pot da verdicte luand individual anumite fapte, decat daca sunt foarte grave.

Cand esti nervos esti foarte selectiv, stii sa alegi numai lucrurile urate; daca enumeri cateva e suificient sa lasi tuturor o impresie proasta.

Multe probleme, cum a spus Blues, sunt din orgoliu. Fleacuri pana la urma. Alte lucruri sunt importante; peste restul se trece. 

Daca luam la puricat realitatea din orice cuplu e posibil sa iasa mici impuritati la suprafata.

Dracu' m-a pus sa beau bere aseara, doar pentru ca puteam. Sa nu mai vad alcool vreo trei luni. Intuneca ratiunea si te face sa vorbesti in plus.

SR are dreptate ca unele lucruri ar trebui tinute sub cheie; in niciun caz discutate in public.

Da, cred ca am dat dovada de ipocrizie. Daca vreau incredere si confidentialitate, trebuie mai intai sa invat eu sa imi tin gura, indiferent de situatie. Nu conteaza ca eu am facut asta in mod anonim si din alt motiv, e fix acelasi lucru.

Blues a scris:

Ar trebui, dar cum toti suntem niste egoisti... mai greu. De asta am si zis 'idioti care se iubesc', pentru ca sunt oameni care, cu toate ca se iubesc enorm, nu reusesc sa treaca peste egoism si orgolii. Nu reusesc nici sa se rupa unul de altul si uite asa isi fac viata un chin continuu. 

Iar nu-s de acord, puteti sa ma bombardati cu cartofi. Da, oamenii sunt egoisti de fel, dar cu cat exista iubire mai multa, cu atat orgoliul isi face mai putin simtita prezenta. Sa nu cumva sa se inteleaga ca as sugera ca aia care sunt capabili sa iubeasca mult (si cand spun iubire, subliniez ca ma refer la acel gen de afectiune impletit cu respect care poate fi prezent nu numai intr-o relatie de cuplu barbat - femeie, dar si intr-o prietenie - intre doi barbati sau doua femei, nu la indragosteala) nu fac greseli, insa mi se pare unul dintre cele mai urate lucruri ca in numele iubirii sa-l obligi sau sa-l determini pe celalalt sa suporte de la tine chestii pe care nu le suporta de la nimeni, scotandu-i ochii, eventual, ca, daca nu le accepta, nu te iubeste, cand in numele ei tu ar trebui sa fii primul caruia sa-i pese de ceea ce simte. Oare nu-i mai cinstit, mai sanatos, sa nu mai fluturam prin fata iubirea atunci cand gresim, intinand tot ce-i mai frumos intre doi oameni, si sa  recunoastem ca greselile noastre sunt datorate, asa cum ai spus si tu, egoismului sau slabiciunilor noastre, nu iubirii? 

"Decat sa fiu marlan, mai bine pierd". K. Iohannis