Sunt nefericit in relatii(e).

[Ldoctor 2]

Salut.
Am 18 ani, sunt clasa a 12-a. Am o mică problemă, am avut până acum relaţii ca oricine de vârsta mea. Am trecut prin destul de multe, am avut o relatie care s-a terminat foarte urât (părinţii ei nu mă agreau, chiar dacă nu mă cunoşteau). Am pus punct pentru că deja se exagera şi părinţii ei erau de-a dreptul aiurea, iar ea mereu ameninţa cu sinuciderea dacă mă despart de ea etc. 

Am avut o pauză de 1 an şi ceva şi de ceva timp am cunoscut o tipă foarte mişto. E o fată foarte ok, ne intelegem destul de bine şi suntem cam împreună. Problema la mine e că simt o stare de nefericire aproape de fiecare dată când încep să ma ataşez de vreo tipă, nu ştiu dacă asta vine de la faptul că mă indragostesc sau nu, dar am o stare de fericire.. melancoolie, aproape învecinată cu depresia. Nu îmi pot lua gândul de la ea. 
Mereu am frici de genul „Dacă nu o să fiu acceptat de ai ei? Dacă o să ajung să mă indragostesc şi după o să sufăr?”, deşii mă gândesc că nu toţi părinţii sunt la fel. Cu ea mă înteleg ok şi imi e dragă, doar că simt aşa parcă faptul că ceva nu merge, dar.. mai aştept.
Ştiu! sunt a 12-a, am examenul de bac, la şcoală mă descurc ok şi sper să-l iau cu brio. Cred că pot să mă impart, dacă nu, am să renunt la această „mini-relaţie” ca să zic aşa, ca să nu mă deruteze mai încolo şi să am probleme. 

De la ce vine această stare de tristeţe şi cum pot să o combat? Aştept orice sfat din partea voastră.
Mulţumesc.

[S.R. 5,182]

Frica de atasament.

 

Si ca incerci sa te opui la ce va urma. De teama de a nu te durea.

 

Cand o sa lasi sa fie ce-o fi, n-o sa mai ai stari d-astea.

[Mr.Pervy McPervert 11,556]

Pentru ca le raportezi la prima relatie, la "actorii" de acolo.

Si pentru ca teama de esec iti e implementata de acasa, de obicei crescut/educat doar de mama, bunica, matusa etc.

[Ldoctor 2]

Pentru ca le raportezi la prima relatie, la "actorii" de acolo.

Si pentru ca teama de esec iti e implementata de acasa, de obicei crescut/educat doar de mama, bunica, matusa etc.

Din fericire am fost crescut de ambii părinţi, păcat că nu au avut mereu timp de mine.

Mulţumesc tuturor pentru sfaturi.

[adal* 5,041]

 Dacă o să ajung să mă indragostesc şi după o să sufăr?”,

O sa suferi sigur. Nimic nu tine o vesnicie. Dar poate nu ti-a zis nimeni asta. Eu sper ca nu sunt primul care ti-o spune, sau ca deja o stiai.

Ideea este sa speri ca o sa fie ok si apoi vezi tu ce faci.

Edited October 22, 2014 by adal*

[Stu' 10,145]

Ai fost dezamagit in trecut si stii ca e nasol sa te arzi.

Nu fa compromisuri. Stii ce nu mai permiti nimanui, clarifica lucrurile de la inceput.

Neserioasele or sa te gaseasca prea 'serios' si se vor speria.

Pana una alta, viata nu se merita sa fie traita de pe banca de rezerva.

Paseste si traieste hotarat sa simti cat mai multe. Doar asa ai sansa sa traiesti lucruri frumoase.

Riscand , dar judecand si fiind selectiv in functie de experienta si acceptand ca atunci cand mingea nu e in careul tau, nu ai ce face. Tu ai rolul tau. Atat.

Edited October 22, 2014 by stupid_me

[aramis 18,903]

 Aştept orice sfat din partea voastră.

 

 

nu exista sfaturi, fiecare e un caz particular.

bafta.

[Lyzzy 70]

Straniu ca dupa 1 an nu ti-a trecut chestia asta....si daca esti nefericit nu are sens sa astepti, sau schimbi ceva sau pleci cu totu. alte variante nu-s!

[SeqenenreTao 2,589]

 iar ea mereu ameninţa cu sinuciderea dacă mă despart de ea etc. 

 

 

S-a sinucis?

 

 

De la ce vine această stare de tristeţe şi cum pot să o combat? Aştept orice sfat din partea voastră.

 

Edited October 24, 2014 by Dismissive

[Canaris 965]

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/h/iulia-hasdeu-6zudntu/femeia-6zudntu.html

 

uite  aici  un  link   care  s-ar  putea  sa  te   consoleze

Edited October 26, 2014 by Egipteanu