Daca imi imaginez timpul in relatie cu "procesele", curgerea, miscarea, atunci iesirea din timp ar insemna iesirea din miscare, sau atingerea punctului de "extramiscare" - miscare de viteza infinita sau nonmiscare.
Probabil ca exista in univers o dimensiune imuabila, transcedentala unde timpul si spatiul par sa nu existe. Inteleptii spun ca acest loc este D-zeu. Acolo, mai nou, spun ca esti in Aici si Acum - poate va este familiar conceptul. Nu stiu daca in D-zeu miscare inceteaza total, dar s-ar putea sa existe un tip de "fiintare" perpetuu, de o alta natura decat in tridimensionalitate. Cert este ca unii iluminati care experimenteaza starea Aici si Acum isi inceteaza procesul de imbatranire. Stoparea degradarii celulare pare sa fie stagnare dar de fapt poate fi o curgere lenta sau un al fel de vibratie al celulelor care nu mai permite retinerea informatiei, acumularea si crearea, astfel, a procesului de imbatranire.
Dar s-ar putea ca timpul sa fie doar o reflexie a constientei. Constienta inregistrand fenomenele dar mai ales cea care da semnificatie acestor fenomene. In functei de semnificatia pe care o dam vietii putem controla cumva timpul astfel incat consteinta naostra sa sesizeze alte aspecte ale realitatii, nesupuse timpului. Care sunt acele aspecte? Toate conceptele, principiile dupa care ne ghidam, experienta proprie - reprezinta timp, acumulare de informatie, trecut. Cum ne putem ghida fara sa implicam timpul in ecuatia fiintarii noastre. Care este acel segment fin fiinta noastra ce se poate extrage miscarii timpuui, detinand raspunsurile sau cunoasterea totala despre noi?. Unii spun ca este Sinele. Replica a Divinului. Aflat dincolo de procese, de viata, de miscare, timp-spatiu, bucurie sua durere, dincolo de iluminare (dar ajungi prin iluminare revelare la el - termenul "ajungi" sugereaza un proces de deplasare dar de fapt n-ai unde sa te deplasezi, Sinele este TU, trebuie doar sa constientizezi asta -> constienta = stiinta de sine).
Pana la iluminare insa putem sa schimbam relatia noastra cu timpul si spatiul. Sa le vedem mai elastice. Daca relatia cu ele depinde de ceea ce aducem in constienta atunci putem aduce in constienta mai putina imbatranire, teama de moarte, de esec, mai multa iubire, pace, relaxare - sentimete, concepte, atitudini care ne scot cumva din "curgere", care creaza un mediu constant de vietuire, fara sa devenim niste narcotizati, atenti la tot ce este in jur dar fara sa mai dam acele semnificatii care ne tulbura sufletul, care accelereaza curgerea. Acum imi vine in minte ca putem parcurge viata fara sa mai vaslim, lasandu-ne purtati de curentul vietii dar fiind constientii de ceea ce se intampla. Nevalsind noi, pentru noi nu mai exista miscare-timp-spatiu. Doar viata vasleste. Sigur, si simpla observare a vietii este un proces. Conform legilor hermetice, a te lasa purtat de curentul potrivit inseamna sa rezonezi cu curentul potrivit. Daca esti in armonie cu tine (sinele) atunci atragi curentul potrivit si acea parte din viata care corespunde implinirii tale (iluminare, realizare etc). Practic nu te mai ocupi tu alegerea hartii si a parcursului, fiind constient de modelul drumului pe care mergi, ci sinele face treaba asta grea. Se pare ca sinele asta este un super tip ce le rezolva pe toate !:airkiss:) Dar, cica, asa stau lucrurile. In fond ce ne opreste sa experimentam. Si ca sa nu ne ducem cu capul ar trebui sa fim permanent constienti de ceea ce facem, de ceea ce experimetam, sa fim treziti. Altfel riscam sa vedem tot felul de aratari, ba ingeri ba neingeri, ierarhiii divine si toate alte secretii ale mentalului colectiv - adica productii ale timpului/trecutului/procesului de fiintare al umanitatii. Gata cu aberatiile!
Qusay
erata
trebuie doar sa constientizezi asta -> constienta = stiinta de sine).
constiinta - stiinta de sine
Qusay
