La mine-n topic

la 34 ani de ai tai, esti ditamai barbatu

Mie numele Madalina mi se pare foarte horny, dirty, pervy, cutie, sexy, kinky. Daca s-ar turna un film sexy numit Madalina as fi in stare sa-mi cumpar bilet.

Madalina does "insert city name".

hai ca sariti calul

posibil

alone as always

[...]

"Când o să fiu mare o să-mi iau umbra și o voi pune într-o valiză, așa voi merge cu zările la îndemână."

" (...) Am înțeles astfel mai bine felul în care vorbește Ibn-Arabi despre dragoste, ca despre putința de a-l face vizibil pe cel invizibil, ca despre dorința de a-l simți alături pe cel ce nu se arată privirii tale. " (Pamuk)

"Trebuie să-ți mărturisesc un secret secretat de prin toate superstițiile ce s-au dizolvat si coagulat în minutele și orele fixe ale acestui timp în care m-ai lipsit, mi-ai lipsit, dar nu despre asta e vorba, ci despre ceva ce mi-a stat pe inimă, ba nu, în inimă ca într-un pântec: Cuvintele -fetuși ce-și dezvoltă plămâni,mâini și picioare și inimi în interiorul propriei inimi, și se hrănesc din această prezență în absența ta, dându-i o formă înfricoșător de umană . Acolo pulsează- în lichidul lor amniotic care nu e altceva decât întunericul unei nopți veșnic netrăite. Ce ar fi de trăit? O formă, o figură de stil, un gând auzit pe sub pleoape precum aburii ce se iscă din răsuflarea grea a unui bătrân în aerul rece al camerei sale solitare. Așa asistam în fiece noapte la nașterea mereu acelorași cuvinte, când pline, când goale de sens, de parcă cuvintele însele erau supuse unui proces kenotic. De ce -ar fi avut vreunul? Sensul era doar o direcție, un traseu ce le însuflețea primul pas în viață, timid și sigur, stângaci și hotărât deopotrivă. Iar viața...o presimțeai cum are a se risipi pe lungile alei ale parcurilor pentru a se ghemui apoi în laboratorul subteran al transmutațiilor sale. Te în(cerc)a o teamă până când acceptai firescul temerii înseși. Te rugai fără a ști că într-o bună zi tu însuți vei fi o rugăciune înălțată la cerul pe care-l căutai cu privirea în pământ -acolo unde ajung în cele din urmă toate credințele si certitudinile ce le purtai, ce te purtau...cum se poartă o umbră pe clădirile unui oraș străin când te înstrăinai de toate, locuri si lucruri familiare. Nicicând n-ai fost suficient de departe, fiule rătăcitor, într-atât încât să recunoști că lumea îți va oglindi mereu Dorul - tot ceea ce ți-a fost cândva -prin sânge- mai aproape. "

Madalinaaaa ce faci ?

-Eva- a scris:

Madalinaaaa ce faci ?

pierd vremea pe facebook, tu?