Cat de mult ne lăsăm influenţaţi in iubire?

Cand ne despartim de cineva, de pilda, mintea poate reactiona in doua moduri (din cate am observat eu; poate in realitate sunt mai multe) : cel bazat pe optimism si instinctul de supravietuire, sau caderea in depresie, confuzie etc. In primul tip de reactie, creierul aplica metode de aparare, colaboreaza cu decizia pe care ai luat-o, actioneaza ca o masinarie pentru a sustine tonusul psihic. O metoda comuna e de a face un inventar cu toate trasaturile negative ale fostului partener, toate intamplarile de cacao (mai ales cele nelamurite, care au stat si au dospit undeva in beciurile mintii), pentru a ajunge la concluzia ca acel om nu era potrivit pentru tine oricum.

Cred ca dupa o despartire majoritatea oamenilor incearca sa scoata la suprafata toate nepotrivirile, nemultumirile si acele lucruri care aratau clar ca relatia nu ar fi mers. Scotand la lumina toate defectele probabil se trece mai usor peste deceptia respectiva.

Uneori prea mult, atunci când îndrăgostirea este excesiv de tolerantă — acoperă rațiunea, cea din urmă fiind legată strict de realitate. E mult mai comod să fii purtat de val decât să te opui confuziei și iluziei. Majoritatea s-au lăsat și se vor lăsa influențați de asta! E o perioadă de relaxare, unde totul se vede prin ochii unui optimist. Reprimarea iubirii provoacă disconfort, uneori disperarea pe care n-ai vrea s-o ai. În încheiere: poți să alegi să menții echilibrul sau... să nu-ți pese de el!