Mai e o situatie aparte, bazata pe o atitudine care in engleza se numeste ''confirmation bias'' (nu stiu cum sa traduc exact). Pe scurt, cand ai ajuns la o concluzie sau ai o banuiala puternica pentru care cauti confirmarea de la altii, o vei gasi intr-un mediu sau altul.
Cand ne despartim de cineva, de pilda, mintea poate reactiona in doua moduri (din cate am observat eu; poate in realitate sunt mai multe) : cel bazat pe optimism si instinctul de supravietuire, sau caderea in depresie, confuzie etc. In primul tip de reactie, creierul aplica metode de aparare, colaboreaza cu decizia pe care ai luat-o, actioneaza ca o masinarie pentru a sustine tonusul psihic. O metoda comuna e de a face un inventar cu toate trasaturile negative ale fostului partener, toate intamplarile de cacao (mai ales cele nelamurite, care au stat si au dospit undeva in beciurile mintii), pentru a ajunge la concluzia ca acel om nu era potrivit pentru tine oricum.
Cand discuti despre ele cu alte persoane, evident crezand ce spui, e foarte usor sa le convingi (pentru a te convinge pe tine definitiv in realitate) ca portretul respectiv e cel real, desi daca o iei logic, o insiruire a defectelor si greselilor proprii ar arata la fel in ochii altora. Nici nu e nevoie sa minti, ci doar sa fii selectiv. Vei gasi mereu persoane care sa iti confirme ca au trecut prin situatia X sau Y si au resimtit-o foarte serios. E o confirmare pe bucati, mai bine zis, a perspectivei tale de moment asupra intregii experiente. Persoanele respective incearca sa iti acorde sprijin,poverstindu-ti propriile trairi, nicidecum sa te influenteze negativ, dar rezultatul te poate duce in directia gresita din cauza propriei gandiri eronate. Trebuie luat in calcul intotdeauna ca fiecare vorbeste despre alt om si alte circumstante.
E util sa poti analiza mecanismul asta dupa ce ai depasit situatia, pentru a intelege propriile reactii.