Cat de mult ne lăsăm influenţaţi in iubire?

Naeema a scris:

Se temea ca am sa dau fuga sa divortez si ca o sa ma aiba pe constiinta.

Nu cred ca de aia. I-a fost frica ca ii vei spune sotului, de aia te-a sunat. Garantat! :)

sturlubeata a scris:

Exemplul dat de tine e destul de graitor in ceea ce priveste evaluarea unei situatii a cuiva dinafara..

Exact. In cazul meu si al acelei persoane, ea ma sfatuia din punctul ei de vedere si eu am inteles asta, de aia nu m-am suparat pe ea. I-am spus frumos ca relatiile noastre, a ei cu partenerul ei si respectiv a mea cu sotul meu au dinamici diferite. Eu cu ea ne asemanam la caracter, insa partenerii nostrii sunt total diferiti. Probabil ca s-a gandit ca din moment ce eu cu ea avem chestii in comun si personalitate asemanatoare, ar fi normal ca si eu sa reactionez si sa actionez la unele chestii la fel ca ea. Ei bine, nu merge chiar asa.

Ca sa clarific mai mult: ea e genul care tine barbatul sub papuc, careia barbatul trebuie sa-i dea socoteala mereu, care are pretentia ca ce spunea ea in casa sa fie litera de lege. E maica'mea in picioare.

Eu nu sunt asa in casnicie. Nu sunt submisiva, sa nu se inteleaga gresit, dar la noi dinamica e alta. In ciuda faptului ca sunt o fire indaratnica, independenta, rebela uneori, bitchy alteori, in relatia mea sotul e barbatul si capul familiei, nu eu. Nu ma deranjeaza aspectul asta arhaic de casnicie. Functioneaza pentru noi, nu ma face nefericita si asta este important. Exista un timp un mod pentru toate, si anume cand sa abordezi anumite discutii, cum sa o faci, ce lasi de la tine si ce nu, etc. Ea e genul " bah, ori faci cum iti spun eu, ori iti dau papucii".

Eu sunt genul diplomat in casnicie, care exercita influenta altfel. Subtil si frumos te fac sa crezi ca o idee pe care o am eu, este de fapt ideea ta. Fara certuri, fara ultimatumuri, amenintari si lupte de orgoliu. Asta fiind spus, de cele mai multe ori nu tine figura cu al meu. Isi da seama. Mi-a zis ca-i place faptul ca am perseverenta si insist cu toate ca nu-mi iese jocul.

Da.Multa lume vede o situatie din perspectiva trairilor personale.Putini reusesc sa fie obiectivi.,insa e asa bine sa ai prieteni ,chiar daca sfaturile lor nu sunt chiar raportate la realitatea ta,dar macar iti arata ca le pasa.

sturlubeata a scris:

Da.Multa lume vede o situatie din perspectiva trairilor personale.Putini reusesc sa fie obiectivi.,insa e asa bine sa ai prieteni ,chiar daca sfaturile lor nu sunt chiar raportate la realitatea ta,dar macar iti arata ca le pasa.

Si daca nu iti convine sfaturile lor ?:))

Nu te obliga nimeni sa urmezi sfaturile prietenilor. In alta ordine de idei, daca iti cunosti prietenii bine, it dai seama cand un sfat este dat din bunavointa, chiar si daca nu este tocmai optimal sau daca e dat ca sa ti se faca rau.

Two a scris:

Si daca nu iti convine sfaturile lor ?)

Nu e musai sa le urmez ,dar pot sa le multumesc ca s-au gandit la mine.Daca sfaturile lor au ca scop rautatea,atunci ar face bine sa se pazeasca:)))

Naeema a scris:

Nu ma deranjeaza aspectul asta arhaic de casnicie

Nici pe mine.Dar ma baga la plata pentru orice compromis face. Zice : Bine ba, fac ca tine dar sa mori tu de nu-mi iei aia.

E costisitor sa fii barbat.

Adica, spui ca iti e prieten..dar...iti da sfaturi in care iti vrea raul ?!

Si cum de se numeste ala "prieten" ?

temerar a scris:

Nici pe mine.Dar ma baga la plata pentru orice compromis face. Zice : Bine ba, fac ca tine dar sa mori tu de nu-mi iei aia.

E costisitor sa fii barbat.

La mine nu se pune problema asta. Pentru chestii marunte ce vrem (imbracaminte, accesorii, mofturi mici) nu trebuie sa cerem unul altuia si nici sa dam explicatii cand le cumparam. Doar la achizitiile mari (mobila, masina, electronice, imobiliare) ne sfatuim si luam decizii in comun.

Ce vreau sa spun si m-am latit la vorba, e ca daca vreau o geanta, o pereche de pantofi, o bijuterie, un parfum...ma duc si mi le cumpar, nu trebuie sa-i cer lui sa-mi cumpere. Avem amandoi carte de banca si acces la bani.

Noi avem compromisuri la alte chestii precum ar fi reparatiile casnice. Daca-i cer sa repare ceva, ma costa pe mine...si nu in bani sau cadouri. Numai eu stiu cata "datorie" am la el acumulata pana acum. Cred ca s-a strans si dobanda.

Nu ai inteles. Banuiesc ca si ea poate. E altceva cand vine de la el, ca o recunostinta asa.

E, Quid pro quo! :p