Început de Casi_Ana, Sâm 9 aug 2014 · 35 răspunsuri · 3.792 vizualizări
Cum incepi sa iti faci o noua viata?
Situatie: la mama acasa,iar prietenii si cunostintele au ramas in urma datorita divortului si mai ales alegerea mea de a nu ma intalni cu ei pentru ca nu vreau sa discut despre viitorul fost!
Ce ar trebui facut? Nu este cazul de intalniri si site-uri de matrimoniale! Ce ar fi de facut? Parca la teatru nu imi vine sa ma duc singura! La o bere,nici atat! Cum ar fi startul?
rahatul ascuns sub pres tot o sa miroasa. realitatea o sa prinda din urma si o sa te loveasca rau, deci nu mai fugi de ea si intrunt-o. cu cat fugi mai mult de prieteni, de discutii despre fost, cu atat o sa te macine ideea trecutului. amicii, cunostintele, prietenii, familia nu trebuie sa te puna pe gratar pt trecutul tau si daca-s oameni cu cap o sa inteleaga ca nu ai chef sa vb cu ei despre asta. trebuie doar sa le explici ce doresti si sa-i rogi sa-ti accepte conditiile. eu abia dupa 6 luni de la divort am povestit ca am divortat, nici la job nu stia nimeni, nici familia, nici amicii, nici prietenii nu au stiu. am tinut pt mine si MARE greseala am facut! Am realizat ca ascunsul asta nu face bine si ca probabil imi era mai usor daca vorbeam despre fostul, poate imi usuram sufletul.
cat despre mersul mai departe, da-ti timp! da-ti timp sa te vindeci, sa reinveti cum e fara el, sa te reobisnuiesti fara. apoi nu te inchide in casa, nu stii de unde rasare o raza de soare si o sa-ti faca ziua buna.
numai bine!
Am trecut de faza cu " ascunsul sub pres" alaturi de el! Realitatea am infruntat-o de mult timp,cam de vreo 7 luni,pe cand incercam sa aflu care este vina si ce se intampla! Prietenii,erau doar din interes...pentru el! Plus ca este o distanta considerabila ca sa putem " iesi la o cafea ca sa citim ziarul"! La job am...o vacanta prelungita si platita! Am tot expus situatia in fel si chip,am incercat sa fac cum este mai bine,dar nu am avut cu cine! Drept urmare,am facut cum am considerat eu ca este bine pentru toti din jur si inclusiv pentru mine!
Sa sun cunostinte de mult date la o parte din cauza lui? Sa ma plimb ca nebuna pe strada?
" Nu te inchide in casa"- nu ma inchid dar nu gasesc motivul sa ies,exceptie facand cumparaturile necesare...
Deci perioada de vindecare e de fapt perioada de acomodare,dar cu ce? Chiar sunt in dilema! M-am acomodat in casa,m-am acomodat cu statutul,nu plang dupa el sau dupa viata anterioara deoarece aia nu era viata!
M-am apucat de citit...dar sa ma duc in parc? Imi pare penibil... Ca si ideea de a merge la teatru cu mama :)))
M-as amesteca usor in cluburi,dar nu este genul meu! Nu sunt stramba,nu sunt grasa,nu am nasul stramb.......Arat normal! Numai ca...nu stiu ce sa incep sa fac! La calarie daca ma duc,imi este frica singura,ca nu imi place in padoc ci in padure undeva pe drumul spre munte! La cinema,iar e aiurea!
cand eram intr-o mare depresie nu intelegeam rostul de a face dus. si nici rostul de a ma ridica din canapea sau pat. aveam Medical platit, puteam sa zac 2 ani fara sa ma gandesc la situatia economica si doar sa 'ma fac bine'. am zacut cateva saptamani bune gandind ca citesc o carte si e ok, ajunge..imi ajunge. nu mi-a ajuns, am iesit la film singura, am sunat oameni cu care nu ma vazusem de nush cata vrem, m-am imbatat singura acasa, apoi am iesit la bauta cu vecini, amici, am facut pe dracu in patru sa am oameni in jurul meu. penibil?disperat? who gives a fuck? mie mi-a ajutat, daca tie ti se pare penibil, e ok.
eu l-am cunoscut pe actualul la o iesire d-asta disperata, au trecut 3 ani si slava cerului, e bine. in casa nu intalnesti pe nimeni, nu o sa-ti bata nimeni la usa sa-ti vanda fericirea. nu pica din pom, se munceste pt ea. mergi si calareste, ingrijeste-ti calul, fa-ti de lucru.
dupa ce infrunti si rezolvi trecutul poti trai prezent-viitotul...important este sa traiesti viata ta nu a altora, atat.
Cred ca in primul rand ar trebui sa stai de vorba cu tine si sa te intrebi ce iti doresti sa faci.
Apoi sa indeplinesti acele lucruri.
Vecinii actuali nu i-am mai vazut de 16 ani! Iar facut pe dracu in patru sa am oameni in jur,suna bine! O sa imi fac curaj si cu mersul singura la film. Chiar ma gandeam sa plec in timp ce scriam ca imi pare penibil! Si o betie e necesara,clar! Uitasem acest lucru 
))))
O sa ma pun pe treaba! Nu am cal ci doar merg aici sa ma plimb prin padure calare : EDIT
Multumesc pentru sfaturi!
Editat Sâm 9 aug 2014 18:10
Deci nu e penibil sa mergi singura la cinema dar in parc da ? Din contra, e tocmai invers daca e musai ca una din doua sa fie penibila, ceea ce nu e dar ma rog....
E penibil sa mergi in parc sau la cinema singur, doar in mintea ta.
Probabil inca esti obisnuita sa iesi cu un partener.
Relax, in majoritatea timpului nu te observa nimeni, oamenii sunt concentrati pe problemele lor, nu cred ca o sa te arate cineva cu degetul, stand pe banca in parc, singura.
Da,ar fi fost ideal,sa ma lase lumea in pace! La film m-am certat cu unii care aruncau cu floricele.... Iar in parc abia am reusit sa fac niste studenti sa inteleaga ca nu merg la nicio bere ca sunt cu 15 ani mai mare ca ei!
Am fost si la un restaurant si macar acolo au fost civilizati si au inteles ca nu vreau sa vb cu nimeni! Vineri ma imbat cu fetele! Sa vedem cum trec si de asta! :)))
Macar daca ma imbracam ciudat sau provocator..... Trebuie sa incerc alt stil de film,ci nu comedie! Poate nu mai ma intalnesc cu necivilizati si prost educati!
Iar in parc,clar nu am ce cauta! Decat daca ma alatur unor babe,dar nu m-am gandit inainte... M-ar fi salvat!
Alte idei?
Ps: scuze,nu mi-am dat seama ca se poate spune ca fac reclama! Scuze,Davi_!