Pretentii in cuplu

Naeema a scris:

Eu am cateva chestii care intra la categoria "not allowed". Nu ca as vrea sa le fac, dar daca as vrea nu as putea.

ca de exemplu?

Ampera a scris:

ca de exemplu?

Sa ma imbrac in anumite moduri, cu anumite haine adica. Sa am prieteni barbati, sa fac plaja in bikini pe plaja publica.

Concluzia este: pretentiile in cuplu sunt diferite in functie de istoria de viata a fiecarui individ. Ce e valabil in cazul meu nu este valabil si in cazul tau. Punct.

stupid_me a scris:

Hadeti sa vedem ce anume este acceptabil ca un barbat sa ii impuna unei femei si viceversa.

Haideti sa analizam ce insemna in trecut respectul unui barbat fata de o femeie si ce inseamna acum.

Unde era si unde este acum granita intre demnitate si mandrie intr-o relatie?

Haideti sa analizam ce inseamna pentru noi un compromis in relatia cu partenerul de viata si sa discutam despre parteneriatul, iubirea si independenta in doi.

Nu de alta, dar aproape la fiecare dezbatere apar ciocniri de prejudecati fata 'pretentiile' justificate sau nu - care apar intr-o relatie.

Sa impuna nu ar fi nevoie in mod normal; poate doar sa spuna.

Sunt de acord cu nevoia de intimitate, adica nu ma deranjeaza, mi se pare ceva firesc. Desi eu insami sunt ca tine in sensul asta, nu ma doare nici in varful cotului daca imi cauta ceva in geanta, daca imi umbla la PC, telefon sau alte lucruri (desi nu face asta oricum, avandu-le pe ale lui; daca am in geanta ceva de care are nevoie de obicei il rog eu sa caute acolo, cand sunt ocupata si nu vreau sa intrerup ce fac pe moment). Sunt mai ''comunista'' de felul meu in sensul asta, am obiceiul sa pun totul la comun (ce imi apartine mie, fireste, nu altei persoane) daca locuim impreuna, nu am vreun atasament fata de ceva (nu e vorba neaparat de relatia de cuplu).

Compromisul major a fost sa accept sa nu mai locuim impreuna o perioada, pentru ca nu avem spatiu (stam in 2 camere mici, fara usi, niste foste birouri) si evident nu avea liniste sa lucreze, sa doarma sau pt orice altceva (ca mine in 95% din timp). Prin urmare ne calcam pe bataturi constant. Initial i-am zis ''pa'', considerand ca nu e de acceptat asa ceva, am stat despartiti o vreme, ne-am facut planuri separat, dupa care, din fericire, ni s-au intors tiglele pe casa si ne-am impacat. Mi-am dat seama ca ar fi dificil pentru oricine sa functioneze in asemenea conditii, d-apoi pentru cineva care simte nevoia sa fie singur in cea mai mare parte a timpului. Revolta mea era mai mult la nivelul perceptiei; in realitate si eu sunt la fel, am N proiecte in cap de care m-as apuca daca as avea liniste. Si pare sa mearga chestia asta pe moment.

Nu stiu daca s-au schimbat multe in legatura cu respectul, unii il au si altii nu, dar acum par sa respecte lucrurile relativ marunte (sa nu foloseasca telefonul sau geanta) uneori aratand o desconsiderare totala fata de siguranta femeii respective (vor relatii ''la liber'', riscand sarcini nedorite, sa duca boli dintr-un pat in altul samd). Dar presupunand ca te referi la o relatie cat de cat normala, nu mai aduc asta in discutie.

Naeema a scris:

Sa ma imbrac in anumite moduri, cu anumite haine adica. Sa am prieteni barbati, sa fac plaja in bikini pe plaja publica.

Mi se pare nedrept sa iti fie limitate oportunitatile de a schimba idei, dar poate e ceva cultural, si daca nu te deranjeaza inseamna ca e OK.

Fernandaa a scris:

Concluzia este: Ce e valabil in cazul meu nu este valabil si in cazul tau. Punct.

asta e valabila in majoritatea cazurilor, majoritatea problemelor. punct.

Lucast a scris:

Dar nu imi place frecusul la creier: unde esti? Cat stai? Sau sa nu razi in public. Sau sa iti aleaga prietenii/prietenele.

Cunosc o tanti care face asta permanent (din paranoia) si in locul sotului ei as lua-o la goana.

Ampera a scris:

tabiet gen singura la baie, singura cand gatesc si in cuplu cand facem ordine in casa nu sunt chestii impuse. sunt discutate si stabilite in prealabil.

Faza cu intimitatea in baie presupun ca se subintelege pentru 99% din populatia Pamantului (posesoare de baie).

Naeema a scris:

Eu n-am avut niciodata in aproape 19 ani de casnicie "curiozitati firesti" din astea. In primul rand eu nu-l sun pe al meu decat daca e vreo urgenta sau am nevoie sa-i comunic ceva sau sa-l intreb ceva important si niciodata nu-l intreb unde esti, cu cine esti, ce faci, cine e langa tine ca am auzit voci/voce, cand vii acasa si din astea.

Si nici el pe mine.

Nici eu nu as intreba, pentru ca nu obisnuiesc; cu toate astea vad cum poate fi o intrebare pusa spontan si nevinovat.

RisingPhoenix a scris:

daca nu te deranjeaza inseamna ca e OK.

Nu ma deranjeaza. Pentru mine prietenia cu un barbat ar fi ciudata. Nu tanjesc sa am.

Si viceversa e valabila. Nici la el nu exista muieri ca amice. Ce prieteni de sex opus avem sunt in cupluri si asta e deajuns.

Naeema a scris:

Pentru mine prietenia cu un barbat ar fi ciudata.

la mine prietenia cu o femeie ar fi ciudata, d-aia nici nu exista gelozii (declarate). am avut si am in anturaj numai barbati, f rar se nimereste sa fie vreo femeie. eu recunosc ca invers nu stiu cum as fi reactionat, probabil nu ok daca ma gandesc ca sunt o fire geloasa

Ampera a scris:

la mine prietenia cu o femeie ar fi ciudata, d-aia nici nu exista gelozii (declarate). am avut si am in anturaj numai barbati, f rar se nimereste sa fie vreo femeie. eu recunosc ca invers nu stiu cum as fi reactionat, probabil nu ok daca ma gandesc ca sunt o fire geloasa

Am realizat acum la aproape 40 de ani ca prietenie intre femei nu exista. Cel putin nu in adevarat sens al cuvantului. Si daca totusi exista, alea sunt rare exceptii, diamante intre pietre jegoase fara valoare.

Naeema a scris:

Am realizat acum la aproape 40 de ani ca prietenie intre femei nu exista. Cel putin nu in adevarat sens al cuvantului. Si daca totusi exista, alea sunt rare exceptii, diamante intre pietre jegoase fara valoare.

eu am o asa prietena, am crescut impreuna, am copilarit impreuna, am impartit multe bune si multe rele. imi cunoaste cele mai murdare secrete si ma cunoaste cum nimeni in lumea asta nu ma cunoaste sau o sa ma cunoasca. nu m-a dezamagit niciodata si nici nu o sa o faca, sunt 100% sigura de asta. dar e in ro, e in buc si de cand am plecat din ro nu am mai putut sa imi fac prietene, compar si astept ca 'ele' sa fie cum e 'ea'. acelasi lucru si in cazul ei, are amice, 'prietene' pt ca e acolo si ca 'trebuie' sa aiba cu cine sa fie apropiata, insa niciuna nu e ca mine...mie mi-e de ajuns