Cum raspunzi santajului emotional?

Mr.Pervy McPervert a scris:

Puternica?

Nu puternica, pentru ca nu ar trebui sa implice efort, ci decisa.

Puternic tre' sa fii cand ti se intampla o nenorocire, iar faptul ca ii tai orice cale de comunicare numai nenorocire nu e.

Taci mah ca e nevoie de mare putere ca sa tai legatura cu un asshole care te-a cotonogit si tocat de bani. Echivalentul la ati da acceptul sa fii operat pe viu sau echivalentul la a refuza morfina in stadiul final al unui cancer. Ce stii tu ?

pisicuttza a scris:

Asa e, nu e placut sa fii victima, si eu am ramas cu datorii dar stiu ca o sa imi revin pe plan financiar singura, cum m-am descurcat de atatea ori. Trebuie sa fiu puternica, sa intrerup orice legatura cu el ca sa nu ii mai dau ocazia sa ma manipuleze, iar cu trecerea timpului, o sa ramana doar o amintire urata.

Tocmai ca nu te lega nimic de el, nu inteleg de ce ai stat atat. Nu erau copii la mijloc, nu chestii materiale. Poate sexul era mirobolant, ca altfel nu-mi explic. O femeie independenta financiar sa fie santajata de un putoi.

temerar a scris:

. Mai ne dezicem si placerilor malefice, frivole...

Mai ne ce?

Naeema a scris:

Taci mah ca e nevoie de mare putere ca sa tai legatura cu un asshole care te-a cotonogit si tocat de bani. Echivalentul la ati da acceptul sa fii operat pe viu sau echivalentul la a refuza morfina in stadiul final al unui cancer. Ce stii tu ?

Ce (poate) nu stii sau nu stiu oamenii in general e cum ''functioneaza'' o persoana cu un buton emotional al vinei exacerbat. O persoana care se simte obligata sa repare tot (sau pe oricine), mai ales specimenele patologice de genul asta. Pentru o asemenea persoana individul cu pricina nu e un grobian de care ar trebui sa fuga; e un ratacit prin lume care poate fi reparat, vindecat, alintat, socat (sau orice) pentru a fi adus la acelasi nivel cu restul lumii (nivelul bunului simt elementar). Persoana in cauza se simte datoare sa nu abandoneze bietul sufletel ratacit. Despre asta e vorba in mare.

RisingPhoenix a scris:

Ce (poate) nu stii sau nu stiu oamenii in general e cum ''functioneaza'' o persoana cu un buton emotional al vinei exacerbat. O persoana care se simte obligata sa repare tot (sau pe oricine), mai ales specimenele patologice de genul asta. Pentru o asemenea persoana individul cu pricina nu e un grobian de care ar trebui sa fuga; e un ratacit prin lume care poate fi reparat, vindecat, alintat, socat (sau orice) pentru a fi adus la acelasi nivel cu restul lumii (nivelul bunului simt elementar). Persoana in cauza se simte datoare sa nu abandoneze bietul sufletel ratacit. Despre asta e vorba in mare.

De ce oare spusele tale ma duce cu gandul la calugarite ?

Mno pai in cazul asta mai adaug ceva la sfatul meu si anume ca ea sa consulte un psiholog. Si nu o spun in nume de rau ci pe bune. Daca intradevar asta e problema ei, in felul in care ai descris tu, o sa aiba probleme mari in viata caci oameni dispusi sa foloseasca, sa abuzeze si sa-si bata joc de cineva sunt pe toate drumurile.

Cred ca se potriveste aici...

"Trăia pe vremuri un înţelept, cum astăzi nu se mai fabrică :) Nu era foarte bătrân, dar îl ducea mintea şi ştia să vorbească pe limba tuturor şi multora le dăduse soluţii pentr problemele lor.. Într-o zi, la el veni şi un tânăr. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ca mai toţi cei de vârsta lui, cu vise mari şi reuşite încă puţine. De aceea, nu trebuie să ne mirăm că problema lui era lipsa de încredere în sine.

- Înţeleptule, spuse el, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi încep să cred că nu voi putea fi niciodată în stare de ceva folositor. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?

Înţeleptul se uită la el cu înţelegere, dar nu-l trimise să-şi cumpere o carte din aceea şmecheră, de autoeducare: cum să-ţi faci un milion de prieteni şi cum să fii cel mai tare din parcare, în doar 10 paşi. În schimb, îşi scoase inelul de pe deget şi i-l întinse: Te ajut dacă mă ajuţi şi tu. Am mare nevoie de bani şi te-aş ruga să mergi în târg să vinzi bijuteria aceasta. Dar să nu accepţi pe ea mai puţin de un ban de aur.

Zis şi făcut. Tânărul plecă în târg. Ajuns acolo, arătă inelul tuturor celor întâlniţi în cale. Deşi mulţi se arătară interesaţi, niciunul nu-i oferi pe el mai mult de un ban de aur. Dimpotrivă, cum le pomenea preţul minim, cei mai mulţi râdeau sau se strâmbau, şi dispăreau rapid în mulţime. Unul chiar îl acuză că vrea să-l escrocheze, încercând să-i vândă la un preţ atât de mare o bijuterie ce pare atât de banală. După multe ore, tânărul se-ntoarse la înţelept, trist că-l va dezamăgi pe acesta şi supărat că nu va primi soluţia la propria-i problemă.

- Îmi pare rău, spuse el cu capul plecat. Nimeni nu a vrut să-mi ofere mai mult de unul, doi bănuţi de argint. Nici vorbă de vreun ban de aur. N-am reuşit să-i conving de valoarea inelului. Dar de unde ştii care e valoarea lui? întrebă înţeleptul. Din câte ştiu, nu te pricepi la bijuterii şi, dacă nu ţi-aş fi spus eu cam cât face, l-ai fi dat primului cumpărător. Ca să ne dăm seama cine greşeşte, dă o fugă la bijutier şi roagă-l să-l evalueze. Dar să nu i-l dai, indiferent cât îţi oferă pe el.

Tânărul plecă la bijutier. Acesta luă inelul, îl studie cu atenţie şi cu lentila tradiţională. Îl puse jos şi-i spuse tânărului că erau vremuri grele şi, chiar dacă inelul făcea mai mult, nu-i putea oferi mai mult de 58 de bani de aur. Nici n-o să-ţi vină să crezi ce faţă şocată făcu tânărul :)) Eşti sigur?, întrebă el năucit. Sunt foarte sigur. Mă ocup de aşa ceva de mulţi ani şi recunosc imediat o podoabă de valoare, răspunse bijutierul.

Eroul nostru se-ntoarse iar la stăpânul inelului. Îi povesti tot. E inutil să vă reproduc vorbele înţeleptului. Sunt convins că deja le-aţi gândit şi voi. Şi la oameni e ca la bijuterii. E nevoie de un cineva cu adevărat interesat de ei pentru a le vedea adevărata valoare. Oamenii din târguri caută doar chilipiruri şi nu-şi imaginează că ceilalţi ar avea ceva important de vândut. Dar nu oferta lor stabileşte valoarea. De aceea, caută-i pe cei care sunt în stare să vadă în tine ce ai bun şi deosebit în tine şi nu te lăsa convins că nu valorezi nimic, doar pentru că nişte trecători nu sunt dispuşi să dea mulţi bani pe tine."

Sursa: raduherjeu.ro

primul post se incadreaza la prostie, nu la santaj emotional. unul care bea mereu se numeste alcoolic, cum se numeste unul care numai prostii face mereu?

Davi_ a scris:

Cred ca se potriveste aici...

Si eu cred.

Cum raspunzi santajului emotional? E simplu...nu te lasi santajat:)

crezi tu ca e atat de simplu! nu e, trust me! daca era, nu existau atatea inimi frante si atata suferinta din dragoste