Am citit tot ce ati scris voi in acest topic deschis de mine;e f interesant ce spuneti si de aceea vreau sa mai adaug cate ceva.Pentru cine m-a intrebat ce varsta si experienta am, pot spune ca am 39 de ani si am avut destule deceptii;pana nu am ajuns la "ratiune si simtire" nu am reusit sa fiu fericit;nu este totul sa iubesti si sa daruiesti;trebuie sa reusesti sa-ti controlezi sentimentele pentru ca altfel ajungem la psihiatru;oricat de mult ne-ar placea de cineva daca nu avem baza pentru a o putea cuceri nu trebuie sa ne facem iluzii;trebuie sa gasim pe cineva asemanator noua in ceea ce priveste infatisarea,pregatirea,statutul social si nu in ultimul rand preocuparile;daca unul dintre ei sta acasa si celalalt este toata ziua la serviciu,primul se plictiseste iar al doilea nu termina cu justificarile in ceea ce priveste timpul;cred ca dintre toate cea mai importanta este comunicarea;atunci cand doi oameni nu reusesc sa mai comunice,in mod sigur dragostea va disparea.Iubirea nu este ceva ce castigi o data si-ti ramane pentru totdeauna si oricat de mare ar fi atractia fizica fara arta comunicarii nu va mai valora nimic.
Apropo despre felul in care iubesc grecii:vreau sa va spun o mica povestioara si anume ca un tip merge la psiholog caruia ii spune ca iubeste in aceeasi masura trei femei;despre prima spune ca este pt el ca o flacara;atractia fizica este atat de mare incat nu se poate abtine sa nu o ia in brate ori de cate ori o vede; a doua este pentru el cea mai buna prietena;ei ii poate spune tot ce are pe suflet iar ea il intelege perfect si in fine cea de-a treia reprezinta pt el femeia alaturi de care isi va putea realiza idealurile profesionale....etcCu care dintre ele sa se casatoreasca?Raspunsul psihologului a fost :-cu nici-una;trebuie sa gasesti o femeie pt care sa simti tot ce simti pt cele trei;numai asa vei putea iubi cu adevarat o singura femeie poate toata viata.Este acea jumatate pe care o cautam cu totii toata viata si pe care poate nu toti o gasesc;sau poate trecem pe langa ea si nu o observam;poate cand ne casatorim prima oara, poate nu este cea mai buna alegere,poate nu este jumatatea noastra si asta se cheama ca ne-am grabit;poate e bine sa asteptam sa gasim ceea ce dorim si sa nu ne asumam prea multe responsabilitati pt ceea ce ar fi o familie nedorita si niste copii nevinovati;este insa foarte greu sa judeci si chiar sa dai sfaturi;stiu cum este sa ti se puna pata aia neagra si sa nu mai vezi nimic in afara persoanei pe care o iubesti si care crezi ca este asa cum iti doresti tu;mi s-a intamplat de cateva ori sa ma indragostesc asa,sa sufar si sa spun ca niciodata nu voi mai iubi pe altcineva si culmea ,in toate cazurile mi-am revenit intr-o clipa;a fost suficient ca persoana sau persoanele respective sa spuna, sa faca un gest care era in contradictie cu imaginea pe care mi-o facusem,pt a se intoarce totul in punctul 0;si ce pot spune ca n-am iubit?Am iubit persoanele care erau in mintea mea si nu ceea ce erau cu adevarat;daca nu eram suficient de atent, daca mi-as fi pierdut definitiv ratiunea,acum sigur as fi fost o leguma,un depresiv si un complexat;curios este ca toate acele persoane care m-au parasit au fost sub nivelul meu intelectual si social si in toate cazurile nu eu m-am indragostit primul;eu am fost cel care a cedat avansurilor si insistentelor ajungand chiar sa-mi fie mila,sa ma simt nedemn de sentimentele lor si chiar sa-mi fac reprosuri ca cineva poate sufera din cauza mea;m-am trezit intotdeauna cu un sut in fund,jignit si umilit iar asta m-a calit ca sa fac si-o rima;sentimentele fara ratiune si o persoana nepotrivita nu pot duce la nimic bun;este neplacut sa fii singur dar asta nu este un motiv pt a te grabi si a cauta cu disperare sa fii cu cineva si mai ales sa te casatoresti si cu atat mai mult sa faci copii.M--a luat din nou valul si cred ca v-ati plictisit citind.Astept cu interes si parerile voastre.
cine a fost in situatii dintr-astea stie.