vax a scris:
Da. Haioasa faza. 
mi-a priit citind urarea ta. :)
ok! Spor la gatit, sa-ti iasa repede si bine orice ti-ai propus!
Aha! In ceea ce priveste rautatea omului, cam asa este. 
se gaseste in noi, doar ca difera cantitativ. Unii au mai mult, altii mai putin, si iese la iveala precum lava dintr-un vulcan aflat in stare latenta.
Ma bucur ca ti-a priit. :) Am terminat. Acum balaresc putin pe-aici si as vrea sa merg si-n parc. Sper ca al meu sa nu strambe din nas daca se pune ploaia, pt. ca sta sa ploua. Nu, Lighty, voiam sa spun ca unii oameni nu-s rai pt. ca nu li s-a oferit ocazia potivita, nu pt. ca ar fi buni. Intr-o anumita masura, toti avem rautate in noi, numai ca mai depinde acum si de ce fel de rautate e vorba. Si mai e chestia ca unii-s rai pt. ca asta le e firea, la face placere sa fie, iar altii pot fi rai doar in cazul unor constrangeri, cand au posibilitatea sa aleaga, nu-s. Si in foarte multe cazuri oamenii nu-s constransi de nimic, insa le place mocirla.
Vriies a scris:
Întrebarea ta avea conținea o notă mult prea generală și d'aia mi-am permis să răspund prompt, alegând un anumit domeniu specific, respectiv pokerul, în care cele mai frumoase perechi sunt, evident, perechile: ași cu popi! :D
E clar că te-ai prins că fu o glumă și n-o să te superi pe mine că mai glumesc și io din când în când :)
Da, bătrânii care se țin de mână constituie perechi deosebit de frumoase. Acum, na, depinde de disponibilitatea și implicit experiența celui care privește de a sesiza frumusețea :)
Io care încă nu mă consider bătrân, dar trecui deja de tinerețe, volens nolens apreciez un asemenea peisaj și chiar mă duc cu gândul mai departe: „Iote ce frumos, ca doi oameni care au trecut prin viață, fiecare cu experiența lui, să meargă pe stradă luminoși, ținându-se de mână! Oare când ei ajung acasă, în nopțile cu lună și cu stele...își pun ventuze?” 
Eh, doar glumim... :)
Da, asa e, mai si glumim, eu am devenit prea serioasa in ultimul timp si cred ca de multe ori stric buna dispozitie a oamenilor, imi cer scuze. Si nu, nu ma supar, stiu de gluma si stiu ca ai glumit iar eu, am mai zis-o, nu-s mimoza. :)
Eu sunt de alta parere, cred ca experienta nu conteaza prea tare atunci cand apreciezi frumusetea, ci structura omului, pt. ca poti avea frecvent parte de frumusete si sa sa n-o observi si invers, sa o observi cu usurinta, desi rar ai parte de ea.
Stiu ca batranetea poate parea foarte urata, poate chiar este intr-un anume fel, omul isi pierde puterea, trupul se urateste (sau noi suntem aceia care-l vedem asa, invatati sa-l evaluam dupa criterii gresite, doar legaturile emotionale (sufletesti) ii raman, dar foarte putini sunt oamenii care ajung la o asa comuniune incat, dupa o viata intreaga in care-au trecut prin multe peripetii impreuna, sa se mai priveasca cu seninatatea unor copii si sa le fie drag cel din fata lor.