Baui bere, totusi. Eram pre fripta de nervi.
Toata saptamana am fost prastie. Stiti cum e aia sa ti se ucida speranta de fiecare data cand crezi cand esti aproape sigur ca se va intampla ce-ti doresti? Asa mi s-a intamplat mie. Imi venea sa plang cand eram in mijlocul oamenilor, ma abtineam si apoi, cand eram singura nu mai puteam plange. Imi bag picioarele in tot, ca nici acum nu stiu ce va fi, dar nu mai vreau sa imi fac nicio speranta. Ma enerveaza ca nu ma invat minte si continui sa sper diverse. As vrea sa nu mai sper nimic.

Eu nu trebuie sa ma descarc insiruindu-mi problemele, trebuie doar sa imi recapat capacitatea de a face haz de necaz. Mai tineti minte perioada aia in care activam sub nickul pasarea_pleosnics? aAtunci a fost cred ca cea mai urata perioada din viata mea, insa am trecut peste ea cu bine, tocmai datorita faptului ca luam totul la misto.