Pfai, King.
Inca ma dezmeticesc de la atatea bombe informationale.
Ma trezesc de doua nopti la rand si citesc stirile internationale. Am ce citi.
Totusi, sunt iarasi retrasa catre munte. Dimineata devreme si seara tarziu respir o liniste atat de profunda, incat pot spune ca viata, indiferent ce intelegi prin aceasta, sub toate formele ei vazute si nevazute, va triumfa mereu.
De fapt, cand suntem treziti din amorteala, atunci realizam cat de rar si de putin ne bucuram de ceea ce ar trebui sa ne bucuram. Exersam de multe ori ranchiunea, nemultumirea, prejudecata, ostilitatea, ambitia spre stim noi ce...si uitam sa exersam bucuria. Bucuria aceea pentru lucrurile mici-mari, iar fara aceasta bucurie pe timp de razboi, la ce rost speranta. La ce rost nasteri de prunci?
Am visat cum doi tineri parinti se jucau cu bebelusul lor printre asternuturi. Radeau cu totii de parca ar fi fost prima si ultima data. Deasupra lor se pregateau avioane militare sa bombardeze casele in care se odihneau familiile. Apoi, s-a rupt firul si m-am trezit. Gandurile sunt departe, da, dar simturile imi sunt atat si atat de prezente! Parca niciodata cafeaua din zori nu mi-a fost atat de gustoasa.
Tu cum exersezi bucuria, King?