Cred ca adevarul e undeva la mijloc. Pe de-o parte nu putem nega ca alegerile conteaza mult; o iei pe un drum si ce urmeaza urmeaza in mod natural, sau macar cateva aspecte, oricum. Si totodata suntem supusi hazardului; ni se poate intampla orice in orice clipa. Vecinul de la 2 poate uita gazul deschis, ne poate lovi autobuzul, firma unde lucram poate da faliment etc. Putem da de oameni care sa fie surprinzator de binevoitori si sa ne salveze dintr-o situatie, sau de unii care sa ne dea in cap fara motiv, pentru ca s-au sculat cu fata la cearsaf.
Desi cred ca undeva exista o logica in toate astea, dar nu e cunoscuta de noi, momentan pentru mine conteaza mai putin. Un bun prieten mi-a trimis niste materiale despre experientele celor care au murit si au fost reanimati; ei sustin ca exista viata dupa moarte si primim toate raspunsurile care ne macina acum - scopul existentei, lucrurile care conteaza cu adevarat (si realitatea artificiala cu care ne pierdem timpul), cum i-am afectat pe ceilalti in timpul vietii, cum suntem cu adevarat etc. Nu ii cred dintr-o dorinta de a nu ma teme de moarte ci pentru ca am intuit aceste lucruri toata viata si multa lume le intuieste.
Deci la urma urmei partile negative nu vor mai conta (sansele pierdute pe care le regretam cu anii, traiectoria pe care am vrea sa o schimbam si nu putem etc); viata (asta) e scurta oricum. Incerc sa constientizez asta permanent, insa nu pot, tiparele de comportament, reactii etc sunt atat de bine infipte incat ma enervez pentru tampenii, ma cert din orgoliu, imi fac griji gandindu-ma la modul in care ma judeca altii, imi trec prin minte toate greselile facute samd. Iar asta imi creeaza o stare proasta si uit ca la urma urmei toatea astea nu vor mai conta.
Circula expresia ''rusine toxica'', am citit cate ceva despre asta. Multi traiesc cu asa ceva in spinare, simtind ca nu si-au valorificat potentialul, au facut alegeri proaste, au ajuns in situatii in care altii ii arata cu degetul. La pietroiul respectiv se mai adauga si gafele marunte, situatiile jenante, privirile acuzatoare sau rasetele pline de batjocura primite de la altii. Cine are probleme cu anxietatea stie ca sunt momente in care toate astea iti vin in cap gramada, la cel mai mic stimulent.
Ajuta oarecum sa te gandesti la urmatoarele:
- Toata lumea are un trecut si gafe pe care le ingroapa si spera ca altii sa nu le descopere.
- Toata lumea are defecte si slabiciuni, fie ca sunt sau nu constientizate.
- Toata lumea are nemultumiri fata de viata proprie la un moment dat si indoieli asupra unor alegeri facute, chiar daca nu vorbeste despre ele pentru a parea complet impacat (pentru ca modul in care pari e atat de important).
Or fi si exceptii, care sa nu aiba nici gafe in urma, nici regrete, nici slabiciuni, nici indoieli. Dar cred ca sunt putine :) .
In alta ordine de idei... Nu stiu ce au pus in cafeaua asta :) .