Eu dorm foarete bine cand ma intind pe spate bratele langa corp, bine invelita sa nu-mi fie frig la picioare si nemiscata stau asa pana adorm.
In lumea mea
Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări
Stu, ti-ai luat bilete la TIFF?
Ferestre spre lume:
"Wang Wei (700-761 d.Hr.) a fost un poet, pictor şi muzician renumit din perioada dinastiei Tang. Wang este în mod deosebit cunoscut pentru puternicul său simţ al dreptăţii, fiind foarte respectat de oameni.
Mama să, o budistă, l-a crescut singură. Wang Wei a dat dovadă de extraordinare talente poetice, începând să scrie versuri de la vârsta de nouă ani. La 21 de ani el a luat examenele imperiale, câştigând, după scurt timp, faimă în familia imperială.
Wang Wei dădea dovadă de talent nu numai în poezie, dar şi în muzică, caligrafie şi pictură. El a scris multe versuri renumite pe diferite teme, iar poemele sale peisagistice conţin referinţe la pictură şi muzică, generaţiile de mai târziu descriindu-l pe Wang Wei ca pe un poet cu “pictură în poezie şi poezie în pictură”.
În istoria chineză, Wang Wei este considerat fondatorul stilului care combină literatura şi desenele. El este cel care a integrat pentru totdeauna poezia şi caligrafia în picturile chinezeşti.
Istoria a consemnat o istorioară despre simţul dreptăţii lui Wang Wei. Unul dintre fraţii Împăratului, o luase cu forţa pe soţia unui vânzător de păine, la conacul său, pentru a-i servi drept concubină. Femeia suferea enorm, oamenii remarcând că nu mai zâmbea sau vorbea după incident, lucru care îl mai şi nemulţumea şi pe prinţ.
La un banchet la care era prezent şi Wang Wei, prinţul i-a zis femeii: “Pun pariu că soţul tău s-a căsătorit deja cu o altă femeie, iar pe tine te-a uitat. Ce-ar fi dacă i-aş zice să livreze pâine pentru banchetul de azi, ca să te convingi şi tu”. De îndată ce i-a sosit fostul soţ, femeia a alergat la el, cei doi privindu-se unul pe celălalt cu lacrimi în ochi. Oaspeţii au rămas mişcaţi, dar nimeni n-a îndrăznit să spună ceva, fiindu-le frică de puterea prinţului.
Wang Wei s-a ridicat în picioare şi a improvizat imediat un poem, referindu-se la o poveste de dragoste istorică, în care critica fărădelegile făcute de cei aflaţi la putere. Jenându-se, prinţul s-a văzut nevoit să elibereze cuplul, învinuidu-i pe subalternii săi de fărădelegi.
În timpul tinereţii sale, Wang Wei comunica cu membri bogaţi şi puternici ai elitei societăţii chineze. Totuşi, atunci când i-a decedat soţia, la treizeci de ani, el s-a retras pe nesimţite, ducând o viaţă solitară, dedicându-se meditaţiei. Nu s-a recăsătorit, ducând o viaţă de ascet. Cultivarea sa în budism s-a reflectat în poemele sale despre peisaj.
Cele mai remarcabile realizări ale lui Wang Wei au fost de a integra tărâmul budist în opere artistice, prin urmare, fiind cunoscut ca “poetul budist” în istoria artelor chineze."
Petrecand primvara
de Wang Wei
Zi de zi,
câte-un capăt din firul vieţii se rupe,
an de an,
înfloreşte câte-o primăvară.
Să bem!
Mai avem vin în cupe.
Iar cât despre flori, nu le plângeţi:
- lor iarăşi li-i dat să răsară.
Poezie întâmplătoare
Sosind din oraşul meu natal,
Ar trebui să cunoşti toate noutăţile de acasă.
În zori, în faţa ferestrelor de mătase,
E oare încă prea frig ca să înflorească prunii?
Dealuri, noaptea
Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopţi cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuşi – cine se îndreaptă spre casă?
Lotuşii tremură – cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu – tu trebuie întotdeauna să rămâi.
Văzând cum pleacă cineva
Descălecăm; îţi ofer vin
şi te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie! —
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic—
Pentru norii aceia albi nu există sfârşit.
Trecând pe lângă templu
În seara asta, cu bastonul lui uşor, se plimbă;
Se opreşte la locul unde izvorăşte Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemişcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.
La mine acasă, în Zhongnan
Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.
Vizitând templul unde se adună parfumurile
Nu ştiam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munţi de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colţuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi –
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditaţie, un călugăr domesticind dragoni otrăviţi.
Jelindu-l pe Yin Yao
Te însoţim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari şi pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
Adăpostul din bambus
Stau singur în întunericul adăpostului din bambus
ciupind lăuta, fluierând dus pe gânduri;
păduri adânci pe care nu le cunoaşte nimeni,
unde luna strălucitoare vine să mă lumineze.
Meditaţie
Nori subţiri. Ploaie lină.
Schit în depărtare.
Aşează-te. Priveşte. Muşchiul verde
Devine unul din veşmintele tale.
Unui prieten
Ploaia de dimineaţă din orasul Wei
umezeşte praful fin.
Lângă han, culoarea verde este mai presus de toate,
verdele crud al sălciilor cu frunze tinere.
Trebuie să bei pe săturate;
te rog, încă un pocal cu vin!
La vest de pasul Yang
nu vei întâlni vechi prieteni.
Iezerul cu lintiţă
Lângă iezerul adânc şi întins
cred că astepţi să revină luntrea uşoară;
suplă şi mătăsoasă, lintiţa verde ţese o pânză
pe care, în răstimpuri, ramurile sălciilor pletoase o destramă.
Domeniul Meng-ch'eng golit
O casă nouă la vărsarea fluviului Meng-ch'eng;
copaci bătrâni – ultimii dintr-un zăvoi de sălcii care mor:
în anii care vin, cine va fi noul ei proprietar,
cine se va gândi întristat la omul care a stăpânit-o pe vremuri?
Pentru P'ei Ti
Nu ne-am mai văzut
de-acum mulţi, mulţi ani.
În fiecare zi, privesc cum amândoi păşim,
mână în mână, în amonte.
Rememorări. Despărţiri dureroase.
Dacă aşa simt acum,
cum voi fi simţit atunci?
Bucurii campestre
Luxuriante luxuriante, parfumate ierburi într-o toamnă verde;
înalţi înalţi, uriaşi pini într-o vară rece;
vacile şi oile se întorc singure în grajdurile satului;
copiii nu ştiu nimic despre funcţionarii în uniformă.
Gardul căprioarei
Dealuri goale, nimeni la vedere,
se aud doar sunetele vocii cuiva;
razele asfinţitului pătrund iarăşi în adâncul pădurii,
luminând încă o dată muşchiul verde.
Panta Huazi
O pasăre în zbor neîntrerupt,
Dealuri îngemănate recăpătând culorile toamnei.
Din vârf până la poalele pantei Huazi
Melancolia se insinuează pretutindeni.
Un răspuns
Am un anumit loc al meu pe colinele Chungnan.
Şezând acolo poţi privi Munţii.
De jur împrejur, ţipenie; nu sunt vizitatori, iar poarta e închisă.
Fără planuri întreaga zi, doar timpul şi liniştea.
Nimic nu împiedica privirea şi reveria.
De ce n-ai veni acolo, încercând să mă găseşti?
Editat Sâm 30 mai 2015 17:52
Luni, am inteles, e de la guvern. Dar marti?
Foarte obraznica situatia... :P
Tiff vedem diseara la Cinema Marasti aci la noi in cartier. Ducem si familia.
Serus la toata lumea. :)
Marti mi-am luat liber, uite asa.
Aveam nevoie sa ma relaxez.
Nu mi-am luat inca niciun bilet. Anul acesta voi alege spectacolele ad-hoc.
Dar e interesant ce povestesti tu acolo, Tadaya :)
Rodi, sa imi spui la ce film ai fost. Voi daca sunteti din cartier aveti intrare libera la cinema Marasti, nu?
Mi-ar placea sa merg la o proiectie cu acompaniament life.
La Arkai Sculpture Park in Vlaha, Piata Unirii, Manastur Open Air si laCastelul Bontida sunt proiectii in aer liber. Acelea ma tenteaza f mult.
Serus si Rusalii placute!!! ... o sun pe sora mea sa vad ce mai mestereste!
Ne trezim si noi azi sau doar pentru ca e berea mai ieftina laudam clujul?
Unde e tadaya?
Un film norvegian a fost, actiunea era prin Alpi, asa am reusit sa duc apartinatorii care prefera doar 3d. Nu avem intrare libera dar biletul e 15 lei....
Aseara ceva jazz la casa studentilor... relaxant.
Vezi miercuri seara la Opera maghiara... un film cu imagini din Cluj si acompaniament de orchestra.
La multi ani de 1 iunie! :)
Buna dimineata! Se pare ca Zilele Clujului au loc in aproximativ aceeasi perioada cu Zilele Craiovei.
Intre Craiova si Cluj exista o legatura.
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]
