Iar m-ai facut sa rad, tadaya, cred ca am devenit labila, cand am auzit vestea mi-a venit sa plang, desi nu am avut niciodata o relatie apropiata cu ea si nici nu ma prea ma mai impesioneaza sa aud de moartea cuiva, moartea a devenit ceva banal. 48 de ani, stu. In iunie ar fi trebuit sa faca 48.
In lumea mea
Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări
Tata a murit la 45.
La unii oameni se arde lumanarea mai repede.
Probabil a trait mai intens..si s-a consumat mai repede.
Poate ca te-a marcatpt ca dupa sora mai mare..urmeaza sora mai mica, ramane ea cea mai in varsta si...fiind de varsta apropiata cu tine..tu avand doipui inca de crescut
..
Mama a patit lafel dupa ce i-a murit mama si la scurt timp verisoara mai mare si verisorul mijlociu, ea pana atunci fiind mezina intre ei..era brusc cea mai mare ramasa...cumva, next in line.
Constientizand asta..incet incet si-arevenit din soc.
Taica-mea a murit cand aveam 11 ani, avea doar 39 de ani, a facut accident vascular. Nu pot sa spun ca am trait o trauma, pt. ca mult timp mi se parea ca nu e adevarat, parca i se intampla altcuiva totul. Multi ani l-am visat ca se-ntorcea inapoi si in vis eram ingrozita de faptul ca el nu isi dadea seama ca e mort si nici eu, nici maica-mea nu indrazneam sa ii spunem ca murise. Cand a murit fratele meu, am simtit o usurare. Intr-un fel. Stiam ca scapase de toate suferintele, nici nu vreau sa-mi imaginez ce fel de suferinte, mintea mea nici acum nu poate suporta sa incerce sa isi imagineze in totalitate prin ce-a trecut. Inainte de a muri am trecut printr-un calvar, eram torturata de faptul ca nu pot impiedica in niciun fel sa fie scutit de suferinta, de-aia am simtit o usurare dupa. Sa stii ca poate ai dreptate, eu inainte de a implini 39 de ani ma gandeam ca s-ar putea sa nu ii ating. Apoi am vazut ca am trecut pragul si nu m-am mai gandit la moarte cu teama. Asta pana nu mi-a murit o colega de serviciu. Cu o zi inainte de a muri ea am mers impreuna in autobuz in drumul spre casa, am glumit, am traversat strada in fuga (nu pe la trecere) si a doua zi am aflat ca era in coma. Atunci am avut un fel de soc. Apoi au urmat multe alte morti si pana la urma totul a devenit doar ceva urat si banal. Ma mir ca acum am reactionat asa ciudat.
Fiero a scris:Iar m-ai facut sa rad, tadaya, cred ca am devenit labila, cand am auzit vestea mi-a venit sa plang
E ceva firesc, pana la urma orice plecare a cuiva cunoscut ne face sa ne gandim ca ni se apropie si noua sorocul...
"Ne ducem toţi, câte puţin, mereu,
Către liman de tihnă şi 'mpăcare.
Poate curând va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.
O, dragi mesteceni gingaşi şi subţiri!
Şi tu pământ! Şi voi câmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni 'ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii, ce 'n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Şi pe pământul trist, sunt fericit
C'am respirat şi c'am trăit de toate.
Sunt fericit c'am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo, ştiu, că nu foşneşte' n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara...
De asta 'n preajma tainicei plecări
Eu mă 'nfior şi-mi simt adânc povara.
Acolo, ştiu, că nu vor mai fi fagi
Nici holdele de aur viu pe nume...
De asta poate mi-s aşa de dragi,
Toţi oamenii cu care trec prin lume."
Serghei Esenin.
In acest fel de absolut ziceam eu ca s-a integrat amica ta!
Imi pare rau....
Sora amicei mele, tadaya. :)
King1 a scris:Imi pare rau....
Trece. Imi cer scuze ca am adus un aer trist intr-un loc asa cald. Mai bine spune-ne cum merge invatatul la civil? :)
Cred ca pe toti ne sperie moartea atunci cand inca mai simtim ca mai avem ceva de facut..pt cei din jurul nostru.
Recunosc, eu nu mi-as dori sa mor mai repede.
haideti sa schimbam subiectul
:)
Un banc bun careva?
Cu ardeleni :P
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]
