Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări
Blues a scris:El e genul ala fara griji, mereu fericit, zambarici, visator si niciodata suparat prea mult timp pe o situatie. Ii convine asa cum este acum, nu vrea nici mai mult si nici mai putin.
Daca e asa, nu te vad divortata prea curand, oamenii veseli sunt un balsam pt. suflet, de ciufuti si nemultumiti e plin pamantul. Esti o norocoasa. :)
Povestea ta mi-a adus aminte de cantecul asta.
Blues a scris:O sa scriu aici,..
E chiar interesanta balmajeala ta de aici. Ideea e ca suna a traditie ce spui acolo. Teama de a rupe traditia imi pare degeaba. Nu-mi sta in fire sa fac complimente dar cine dracu ar vrea sa divorteze de tine - sau care o fi exprimarea - ? Sa nu o faci tu ...
Asta cu arborele am incercat-o si eu dar aproape de unu' singur. M-am dus pana pe la 1850, cam asa. Partea proasta e ca ai mei sunt intr-un declin continuu si ca in familie a existat intotdeauna un conflict intre frati - practic oricare ins ce are are de la doi copii in sus ajunge in situatia de a-i vedea dusmanindu-se intre ei. Spre exemplu, eu sunt ok cu toti ai mei frati chiar daca 2 dintre ei m-au dezamagit. Fetele insa se dusmanesc cu o intensitate incredibila.
Lucast a scris:Ideea este sa nu mai fac bike trips.
Du-te pe off-road: campie, deal, munte; unde esti ferita de traficul auto. Nici asa?
Cel din poza este un vechi amic.
Editat Vin 15 mai 2015 17:32
Blues a scris:Mdea, femeile pot dusmani cu ferocitate, rele fiinte sunt. Sincer spun.
Mi-au trebuit vreo 5 ani ca sa ating pozitia de neutralitate. Pentru ca daca o vizitam pe una, ma certa cealalta si nu mai vorbea cu mine si viceversa. Bai si nu le inteleg...ca practic nu au nimic de impartit. Un soi de concurenta cretina pe etajul bunastarii. Mama nu mai zic, a fost aproape bagata in spital de situatia asta. Pe tata, pe de alta parte, nu l-a interesat deloc - "ie femei" zicea.
Editat Vin 15 mai 2015 17:38
Blues a scris:Da, eu sunt furtuna si el e calmul. :D
Faina piesa, sarumana. :)
Nici furtunile nu-s deranjante, atata timp cat dupa ele iese soarele mereu. :)
Foarte interesanta chestia asta cu arborele genealogic. Daca as incerca sa mi-l fac, cred ca m-as impotmoli. Stiu doar ca am sange de rusoaica, posibil ca bunica-mea sa fie rodul unui viol, e copil din flori, maica-mea la fel, din cate stiu eu, sunt prima generatie din partea maica-mii nascuta intr-o casnicie.
Recent a scris:Du-te pe off-road: campie, deal, munte; unde esti ferita de traficul auto. Nici asa?
Cel din poza este un vechi amic.
nici, nu mai am bicicleta 
Pai eu cand ti-am zis ca niciun om normal la cap nu ar vrea divort cu tine lumea a zis ca sunt pupincurist. Probabil.
Blues a scris:Probabil ca taica-tu avea dreptate, Tao. :)
Fiero, iese soarele mereu dar uneori dureaza tare mult pana se potoleste furtuna; am mostenit caracterul vulcanic al tatalui. El se aprinde repede si se stinge la fel de repede, eu ma aprind rar de tot, dar atunci e prapad si ma tineeeee.
Cred ca e misto sa fii prima/primul dintr-o generatie de ceva, orice. :)
Cred ca e mai bine sa ai de-a face cu un om vulcanic decat cu unul mereu posac. Si eu ma aprind greu si fac urat de tot la nervi, uneori nu mai tin cont de nimic. Am si o forta extraordinara, nepamanteana, atunci. Am aflat tarziu despre cele ce-am scris si nu imi amintesc sa fi simtit ceva deosebit. Dar mi-am explicat ca mai era un motiv pt. care ma iubeau asa tare neamurile maica-mii, ca sarea-n ochi le eram, pe langa faptul ca eram olteanca dupa taica-meu, cred ca le aduceam aminte de trecutul rusinos. Intotdeauna ma simteam ca naiba in Ardeal, ca o intrusa, ca cineva acceptat de nevoie si cu sila, de-aia am iubit Ardealul, dar ardelenii nu mi-a fost la inima niciodata. Multi timp mi-a trebuit sa inteleg ca nu toti ardelenii sunt ca neamurile maica-mii.
Mda, si ale mele credeau tot asa, ca nu ma va lua nimeni, de parca ma si dadeam eu in vant dupa maritis, niciodata n-am fost fan, ziceau ca-s lenesa (putin imi pasa mie de muncile lor la camp si de alte treburi dupa care fetele locului se dadeau in vant, cica, imi placea doar sa citesc, sa colind si sa stau cu animalele). Mi-ar fi placut foarte tare sa ma duc cu vacile la pascut, insa le-au au vandut atunci cand eram eu f. mica. Mai eram si creola, iar asta era o raritatea in satul ala, unde toti aveau tenul ori normal ori alb, parul blond sau saten si ochi deschisi la culoare - verzi albastri sau caprui deschis - sarantoaca, slabanoaga si handicapata, ca doar se lua prin atingere. Ce-ti spun eu se intampla in generala si in primii ani de liceu, dupa aia am refuzat sa mai merg. Am mai fost doar de vreo trei ori "dupa ce m-am facut mare". :)
Multi din partea locului isi tratau copii ca pe niste sclavi, ii dadeau ca servitori pt. doua randuri de haine si mancarea zilnica, dar cine sa vada asta.
Fiero a scris:Dar mi-am explicat ca mai era un motiv pt. care ma iubeau asa tare neamurile maica-mii, ca sarea-n ochi le eram, pe langa faptul ca eram olteanca dupa taica-meu, cred ca le aduceam aminte de trecutul rusinos.
Care e acest trecut rusinos, ca nu inteleg???
Fiero a scris:Multi din partea locului isi tratau copii ca pe niste sclavi
Ce judet era?
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]