Fericito! Al meu e la munte si el, dar la niste cursuri, si cand am vorbit cu el la telefon mi-a zis ca o sa-si puna treningul si o sa iasa sa faca cativa km. M-am inciudat toata. 
In lumea mea
Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări
pfai!
sa ma trimita si pe mine in delegatii la munte (nu tot la ses), m-as oferi mai des.
bucura-te si tu ca face miscare si propune-i sa mergeti si voi un weekend sa il vezi cat se lauda si cat se misca in realitate 
)))
Editat Vin 8 aug 2014 23:39
Face! Face! In fiecare dimineata de sambata si duminica dam ocolul parcului amandoi. 10 km. A prins gustul si ma bucur tare mult, pt. ca el era cam sedentar din fire, desi n-ai zice, daca te uiti la el, e bine conservat.
Eu iti urez sa ai o noapte linistita si sa poti ajunge la munte de maine, asa cum iti doresti. Somn usor! :)
Iti las un cantec care mie imi place foarte mult si de care mi-am amintit acum.
Neataaaa
De abia scriu, de la atata volei. Exista muschi pe care, totusi, nu mi pun suficient in miscare, se pare.
Se anunta vreme buna. Oare e pe bune?
Ce parere ai despre umorul eneglezesc, ala de la tata lui de acasa?
eu mooooor de ras de la nebunii astia.
imi aminteste de discutiile monumentale dintre membrii familiei mele.
da, este adevarat.
Editat Lun 11 aug 2014 07:46
Fa frecvent flotari, n-ai sa mai patesti asta. Lasa ca febra trece, dar amintirea frumoasa ramane. :)
Umorul englezesc? Am o parere buna, imi place umorul englezilor, sec, dar intepator.
Vreau sa iti dau ceva. Are legatura cu topicul deschis de tine. Daca poti si vrei, arunca o privire.
"Nevoia de a aparţine, de a ta ataşa şi de a forma legături emoţionale strânse cu alţi oameni sau cu un grup (vezi Baumeister, need to belong) este considerată o nevoie fundamentală, universală, puternică şi cu un extraordinar potenţial motivator. Cu toate acestea, noi oamenii suntem diferiţi în ceea ce priveşte intensitatea ei şi modurile noastre de a ne-o exprima şi manifesta. Să zicem că la tine e mai scăzută, iar la partenera ta mai puternică. Ea simte nevoia de mai multă apropiere şi intimitate între voi, atât fizică (timp petrecut împreună, mângâieri, atingeri, îmbrăţişări…) cât şi emoţională (afecţiune, împărtăşire a trăirilor, căldură, atenţie, sinceritate, transparenţă, siguranţă). Când nu primeşte trăieşte sentimentul respingerii şi al golului afectiv.
Ţie îţi este de ajuns să o vezi doar din când în când, te incomodează când vine să te sărute sau să se lipească de tine şi nu ai răbdare să porţi discuţii interminabile despre sentimentele voastre. Nu este vorba de ea, aşa ai fost în toate relaţiile anterioare, însă ei îi este foarte greu să înţeleagă acest lucru, mai ales dacă nu i l-ai comunicat în termeni suficienţi de clari de la început (Draga mea, mie îmi place să-mi petrec timpul mai mult singur, iar când stau şi mă uit la un film prefer să nu vii în sufletul meu, ci să păstrezi o oarecare distanţă, canapeaua noastră este suficient de spaţioasă să nu fim nevoiţi să ne înghesuim aşa).
Dacă totuşi i-ai comunicat toate astea pentru ca aşteptările ei să se mai ajusteze, problema tot nu este rezolvată şi nici nu ştiu cum ar putea fi. Cel puţin unul dintre voi va fi frustrat într-o trebuinţă fundamentală de-a lui. Ba mai degrabă amândoi. Poate veţi deveni prin urmare şi agresivi. Ea va simţi în continuare nevoia de afecţiune şi de mai multe gesturi tandre din partea ta, iar tu fie te vei forţa o vreme să i le oferi (împotriva dorinţei tale adevărate) fie nu i le vei oferi mai deloc, iar ea va suferi. Este ca şi cum setea ta s-ar potoli cu o jumătate de pahar de apă, iar a ei cu două. Ce-ar mai fi să îţi ceară cineva să bei periodic mai mult decât îţi cere organismul, eventual să ţi se şi mai reproşeze că nu o faci, culmea, şi spontan. Nici tu însă nu ai cum să pretinzi de la ea să se sature cu acea cantitate de apă care îţi este ţie suficientă, dar care ei de-abia dacă-i ajunge să-şi înmoaie buzele. De aici până la conflicte şi reproşuri inutile nu este decât un pas: vă veţi lipi etichete, vă veţi judeca, veţi încerca tot felul de tertipuri (ea să te prindă la înghesuială, tu să fugi), şantaje emoţionale şi învinovăţiri reciproce (eşti un sloi de gheaţă, nu mă iubeşti versus chiar trebuie să fii mereu călare pe mine, mă sufoci, eşti disperată, nu înţelegi că am nevoie de mai mult spaţiu). Ce se poate face într-o astfel de situaţie? Rămâneţi amândoi într-o relaţie ce nu răspunde nevoilor voastre, eventual cu o raţionalizare sau consolare de tipul dar ce, partenerul meu e acolo ca să-mi satisfacă mie nevoile, nu putem trece dincolo de selfobjects şi de teoria relaţională a lui Heinz Kohut ? Faceţi compromisuri? Cădeţi de acord ca ea să renunţe la a aştepta atâta afecţiune de la tine şi să încerce să le găsească şi în alte părţi? Vă despărţiţi şi căutaţi parteneri cu care să fiţi mai compatibili pe această axă? Orice aţi alege, renunţaţi la a vă face reciproc viaţa amară cu replici precum cele de mai sus. Reproşurile nu fac pe nimeni să simtă subit o nevoie pe care nu o are. Da, îl poţi determina să adopte pe moment un comportament forţat de frica sau de dragul tău. Dar cu ce costuri? Şi cât de fericiţi vei fi?"
Am citit, multumesc.
Am sa iau o pauza de la subiectul asta, Fiero.
Pentru mine exista doua lucruri sfinte in viata (familia -prietenii de suflet, valorile) si restul.
Restul e variabila continua si asa va fi mereu.
Azi il ascult pe Zamfir.
ps: ce parere ai de Utopia? http://www.utopiatv.ro/
Editat Mar 12 aug 2014 08:21
Ok, nicio problema, inteleg. Exista extrem de putine persoane care gasesc facinante chestiile care ma intereseaza pe mine. Asta ar fi una la mana. A doua la mana ar fi ca modul in care vad eu lucrurile ma poate face sa par o persoana invaziva, chiar daca nu-s asa. Daca ceva te-a deranjat in discutiile noastre, imi cer scuze, a fost neintentionat.
N-am auzit de Utopia pana acum. O sa ma uit sa vad despre ce e vorba.
Fiero, nu-s de portelan si in plus, imi plac dezbaterile cu tine, precum si subiectele pe care le ridici la plasa.
Cand si daca ma deranjeaza ceva sau cineva, eu spun. Nu tac, nu ascund. Spun, discutam si gata. Ce mai atata tura vura?
Sa nu te feresti nici sa iti spui opinia, nici sa ma contrazici. Nu e nici sanatos, nici constructiv.
Ma refeream strict la subiectul topicului deschis de mine, caci acolo faceai si tu trimitere. Am obosit sa 'explic' cat de natural e pentru mine ce pentru altii, din cate se vede, este ori fortat, ori se trage din ipocrizie. Bineinteles, in felul meu, in lumea mea.
Poate mai incolo voi mai discuta pe subiect, dar momentan simt nevoia sa iau o pauza de la el. Doar atat.
Sa imi spui cum vezi tu Utopia. O vezi realizabila si in ce fel? Bine, ma refer ca si documentar valid, nu doar un joc de ecran - daca va fi cazul.
Pentru tine, sper sa iti placa, tot Zamfir.
ps: m-am indragostit
http://www.tamaragoochphoto.com/#/gallery/equine-horses/eye-contact-photo-e4c2310/
Editat Mar 12 aug 2014 14:37
Buna ziua!
Sunt in asentiment la ce-ai spus.
Eu de la caldura am devenit o leguma. Chiar daca am aer conditionat in birou, faptul ca sunt nevoita sa mai ies si afara, ma omoara cu zile. Colac peste pupaza, imi mai e si somn. Cred ca bietul meu creier e pe avarii de ceva timp, nu mai are oxigen suficient si nu mai poate functiona in parametri cat de cat normali.
Am aruncat un ochi si pe Utopia. Ori nu ma pricep eu sa ma uit unde trebuie ori sunt date prea putine informatii. La o prima vedere pare interesant, dar sunt curioasa cum se pot intelege 15 oameni care au idei diferite si cum pot conlucra in asa fel incat ideile fiecaruia sa se poata realiza.
Iti multumesc frumos pt. melodii! Pozele cu caii sunt fantastice, nu ma mira te-ai indragostit. :)
stupid_me a scris:sa stii ca am cautat studii cu soareci care au inceput sa se comporte ca si confratii din preeri. ete-te ca nu am gasit.parca e prea tras cu fir alb...la fel ca teoria ca ne tragem din maimute. Daca era atat de solida, pana azi era unica.
Nu am stat sa citesc toate postarile, dar am luat-o pe sarite.
Privitor la studiile alea, cauta "Teoria Morfogenetica" este a lui Rupert Sheldrake. Pe cat este de interesanta pe atat este de controversata in lumea academica.
Titlul este posibil sa fie gresit, intrucat citez din memorie, dar autorul este corect.
In urma cu multi ani, am scris o lucrare stiintifica privind filozofia dreptului, ce facea o scurta trecere prin sociologie juridica, in paralel cu mitul lui Gyges si teoria morfogenetica a lui Sheldrake.
O sa ti se para interesanta teza, cu siguranta.
Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:Trebuie sa fii foarte indragostit de tine insuti ca sa-ti doresti sa traiesti etern. Pentru a crede in nemurire ai nevoie sa te admiri atat de mult incat sa-ti doresti sa simti si sa experimentezi la infinit.
De aici se trage religia? Oameni care cred in ei insisi incat nu vor sa admita ca ar putea sa se dizolve in cosmos?
Daca ar trai un milion de ani ar obosi de atata experimentat?
De ce crezi ca ar trebui sa fii indragostit de tine insuti asa extrem, ca sa iti doresti sa traiesti etern ?
Eu as vrea asa ceva. La asta ma impinge doar dorinta de cunoastere.
Bine, as vrea si sa nu mai imbatranesc, daca tot traiam etern. Sau, cel putin de cateva ori mai mult mai mult decat acum. Cateva secole cred ca imi ajungeau. Cred! 
stupid_me a scris:Chiar te rog sa scrii bancuri. Nu e topic de bancuri exclusiv, dar nu are cine ce comenta daca bagam si bancuri. Imi aminteste de Dida si de Di..de Fulg..
Cred ca voi scrie bancuri mai des si sper ca madamele sa sughita.
Waaw, chiar, ce s-a mai intamplat cu madamele ?!
Chiar ca mi se pare o vesnicie de cand nu am mai vorbit cu Fulg. Cred ca s-a facut mare si ala micu. 
stupid_me a scris:ce parere ai despre asta?
Eu nu cred ca mi-as lasa copilul teleleu prin lume la varsta atat de frageda. Prejudecata sau nu, consider ca femeia are probleme la mansarda.
De lasat da, e cam periculos.Insa are dreptate cu efectele asupra copilului.
Asa am crescut si eu. Diferenta este ca, ai mei nu stiau ce fac, si nu umblam teleleu prin Europa. Aia am facut-o pe la vre-o 21 de ani.
Dar incepand cu varsta de 13 ani, tin minte ca plecam singur cu trenul la munte, hoinarind prin Bucegi, ca prin cartierul meu. 
Jepi Mici, Omu, Caraiman...ce vremuri! 
Insa nu stiu daca mi-as incuraja sau macar lasa copilul sa faca ce am facut eu la viata mea. :-
Editat Joi 14 aug 2014 03:58
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]