Început de Stu', Mie 25 iun 2014 · 15.503 răspunsuri · 221.825 vizualizări
Nu cred ca e ceva rational in rautate, bautura si violenta.
Fiero, e usor sa vorbesti. Eu nu am dormit noaptea un an de zile din cauza traumelor provocate de bautura si violenta. De-asta tresar cand cineva se apropie brusc de mine.
Ce iertare? Ce eliberare?
Buna dimineata cu soare si brrr la puterea brbrbrrrrrr!!
Atat de greu merge munca, incat am impresia ca sunt o broasca testoasa cu reactie intarziata. Ce n-as da sa fiu acum japonez si sa trag un pui de somn pe canapeaua din dosul biroului....
Luc, ai dreptate in ce spui, insa lipsa iertarii iti face numai tie rau. Daca incerci sa te detasezi si sa intelegi ca indiferent de matusa ta sau cei violenti - tu ai ramas singura cu 'teama', ei nu te mai pot atinge cu nimic de fapt, poate ti-ar fi mai usor sa iti gasesti linistea in iertare. Sa ierti ca ti s-a intamplat, lucru care nu te defineste si nu trebuie sa te mai influenteze cu nimic pe viitor.
Eu am un fix, atunci cand simt ca am blocaje de orice fel. Caut sa le infrunt. Altfel, prin teama, amintirile sunt si mai puternice si mai intimidante.
Exista insa si o vorba a psihologilor. Nu putem sa scapam de temeri cu totul. Daca infruntam una, va fi inlocuita automat cu alta. Nu stiu daca e asa. Dar ar fi interesant de dezbatut.
Cand sunt ei bolnavi, sufera altii.
De ce nu se dau cu capul de pereti cand beau?
Lucast, eu m-am referit la o analiza rationala a cauzelor care il determina pe un om sa fie rau, agresiv, nu am aprobat agresivitatea.
Poate ca mi-e usor sa vorbesc acum, da, chiar daca eu n-am scapat de asa ceva nici la maturitate. Chestiile astea in anumite privinte m-au sensibilizat excesiv, dar in altele m-au si intarit. De la un anumit moment am inceput sa ma revolt si ma revolt si acum. Poate ca sunt momente scurte in care urasc si nu-mi dau seama, dar incerc sa ma controlez cat mai mult, sa nu cad in capcana urii, pt. ca tot pe mine ma otravesc. Alcoolismul si violenta (fizica, verbala) mi-au fost tovarasi si mie de cand ma stiu, de cand am amintiri bine formate. Poate daca nu mi-ar fi lipsit caldura sufleteasca, in ciuda lor, nu as fi fost un om asa ciudat, de refractar la apropiere. Poate daca pe langa palme, suturi si pulane as fi avut sentimentul ca eu contez, ar fi fost altfel, dar eu niciodata n-am avut sentimentul ca ma pot baza pe cineva, ca ma pot relaxa, iar asta s-a extins si la maturitate, chiar daca am avut ocazia sa cunosc oameni minunati. Sotul meu este unul dintre ei. Copilaria mea era impartita in momente de teroare si momente in care asteptam momentele de teroare. Mi-era frica sa ma relaxez, pt. ca traiam cu impresia ca daca ma voi bucura, voi atrage iadul. Toate sarbatorile copilariei mele au fost de cacat, presarate cu betii, unele urmate de batai, care uneori crunte.
Maica-mea e eroina celor de mai sus. In curand va implini 76 de ani si are aceleasi obiceiuri. Inainte de Craciun a cazut in pragul usii de la intrare, moarta de beata. Al meu abia a ridicat-o in timp ce ea il injura de mama (care mama i-a murit de cancer, foarte tanara). De anul nou n-a vorbit cu noi, pt. ca i-am ascuns sticlele, nu a mancat nimic din ce-am pregatit, nici macar prajituri sau tort, a zis ca vrea sa tina post. Am lasat-o in durerea ei si nu am mai intrat la ea in camera. De pe 5 a inceput sa vorbeasca cu mine din senin, ca si cand nimic nu s-a intamplat. Ieri a luat-o de la cap cu sticla. Nu am nicio speranta ca se va mai indrepta vreodata, dar nici eu nu vreau sa ma mai otravesc. Uneori, cand sunt obosita sau cand ma zgarma prea tare, ii zic si eu destule, chiar ma apuca furiile si tip la ea. Cu toate astea, eu zic ca n-o urasc, nici nu imi e in fire si constientizez ca si ea a avut tot o copilarie de cacat si apoi o viata foarte dificila (a ramas vaduva destul de tanara si cu doi copii minori in ingrijire, unul dintre ei autist) si inteleg de ce a ajuns sa se comporte asa cu mine si de ce nici acum nu se poate schimba.
Cred ca am scris am dezlanat, dar pricepeti voi.
Blues, multumesc!
Cred ca incerc sa pun postul asta de o ora si am tot fost intrerupta. Pana la urma l-am salvat in word, ca sa-l postez cu prima ocazie in care voi putea.
Editat Mie 7 ian 2015 15:23
adevarul e ca daca mergem inainte, o facem pentru momentele frumoase, pentru a ne aminti de ele si pentru a avea parte de altele, pe viitor.
nu isi doreste nimeni sa duca cu el povara suferintei.
Cand un om face rau altui om, cred ca se confrunta cu o neputinta de moment sau ..generala. Cronica.
Alcoolicii sunt oameni foarte slabi, care revarsa furia si incapacitatea de a se gestiona - in cei care le stau in cale. Prieteni, rude, vecini, ...straini...
Sunt vinovati, sunt de condamnat...dar sunt si incapabili sa isi depaseasca propria conditie singuri. Trebuie sa acceptam asta, daca vrem sa ne vindecam mai usor.
Buna seara!
Am auzit mai mereu ca alcoolicii sunt oameni slabi, adesea am fost si eu de acord cu asta, insa s-ar putea sa fi gresit. Stii de ce, stu? Daca acceptam ideea ca oamenii sunt diferiti unul de altul, trebuie sa acceptam si faptul ca fiecare alcoolic e diferit, ca in spatele fiecarui alcoolic e alta poveste. Fiecare om are o limita a suportabilitatii si atunci cand, din anumite motive, aceasta e atinsa, omul cauta alinare ca sa poata merge mai departe. Unii poate nu cauta alinarea unde trebuie, insa sunt si persoane care n-au unde sa o caute, n-au sansa sa poate alege si atunci aleg ce pot. Nu stiu nici cat de vinovati pot fi considerati, pentru o evaluare obiectiva, corecta, cred ca ar trebui sa fim construiti identic acelor oameni si sa fim pusi in situatii identice. Acum mi-e din ce in ce mai greu sa judec si sper ca pana la urma sa nu o mai fac deloc. Maica-mea, de exemplu, pe langa partile rele, a avut si parti bune, n-am niciun motiv sa nu i le recunosc: a avut grija sa nu murim de foame, sa fim curati, sa ne pastram acoperisul deasupra capului, l-a pastrat pe fratele meu cat a putut, pana acesta a devenit atat de agresiv ca putea sa o ucida oricand. Toate le-a singura, fara ajutorul nimanui, intr-un oras strain. Necazurile, adunate incetul cu incetul, cred ca au secat-o aproape de tot de caldura, caldura de care nici ea n-a avut parte in copilarie, insa datoria si-a facut-o. Fata de ea eu cred ca am avut o copilarie mult mai buna, chiar daca numai una normala n-a fost, numai ca, in vremurile in care era ea copil, o copilarie ca a ei era ceva firesc, n-avea termeni de comparatie, termeni care in cazul meu au existat. Si le dau dreptate celor care spun ca de foarte multe ori nu ceea ce traiesti te face nefericit, ci faptul ca poti face comparatii intre ceea ce traiesti tu si ce traiesc altii. Da, posibil ca alte femei in situatia ei sa se fi descurcat mai bine, dar am convingerea ca ar fi fost vorba de un procent extrem de mic, ca altele ar fi clacat daca s-ar fi confruntat cu situatii mult mai usoare. Imi spune si mie cineva ... la ce mi-ar folosi ura?
Blue October va place? Mie mi se pare ca au niste cantece foarte profunde, care reusesc sa transmita foarte bine emotiile.
Buna seara, Fiero.
Frumoasa melodia.
eu cred ca alcoolismul e o boala. Un viciu care te slabeste picatura cu picatura. Ca si drogurile.
Alcoolul e un drog.
La fel ca la un nebun, daca nu se intervine din exterior...alcoolul face victime prin efectele sale.
M-a intristat carnagiul din Paris. ..
O fi boala, nu stiu. Pe mine nu m-a intristat carnagiul, am perioade in care nu ma atinge nimic. Poate-s mult prea defecta, dar cateodata cred ca e bine sa fii si-asa.
M-a socat si pe mine carnagiul din Paris...acest fanatism religios capata niste proportii greu de controlat.
Fiero a scris:Buna seara!
Imi spune si mie cineva ... la ce mi-ar folosi ura?
La ni'ca, doar daca nu ai de gand s-o omori pe maica-ta.
Simti nevoia sa o pedepsesti cumva si nu stii cum sa o faci altfel decat povestindu-ti drama aici, asta e ceea ce vad eo :boss: printr-un geam de Mercedes. Din exterior. (copyrightParazitii)
Editat Mie 7 ian 2015 22:47
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]