Buna dimineata cu prima zapada!
oare voi cantati acest cantecel cand erati de-o schioapa?
Prima zapada, cade gramada
si asterne alb covor
De bucurie si veselie
canta copiii-n cor:
'E fulgul meu de nea
Nu-l dau la nimenea'
Lui Azorica ii este frica
Sa iasa pe covor
Fuge-n zapada
Cade gramada
Si rad copiii-n cor:
'E fulgul meu de nea
Nu-l dau la nimenea'....
eh, o alta varianta, ei stiu mai bine
si pentru ca timp si pentru ca Interstellar, mi-am amintit de Ion Pillat :)
A nins. În soare codrul cu trunchiuri de carbune
Întinde umbre-albastre pe proaspatul omat
Si ma visez la geamuri cu anii îndarat:
Vad dealul alb, târlia si vremurile bune.
Ies, scârtâie zapada ca ieri sub pasul meu,
Si atârnând marame subtiri de promoroaca
De ramurile joase, lumina goala joaca
Azi numai pentru mine si pentru Dumnezeu.
Apoi îsi da pe spate tot parul de beteala
Si sare învârtindu-si al razelor hanger
Si unde talpa-i roza atinge albul ger
Fulgerator scânteie pe nea câte-o petala.
Crra… trece pe sub soare vâslind întâiul corb.
A stat din joc lumina, pe brânci se face mica…
Crra… stolu-ntreg – si-n umbra ramân privind cu frica
Trei picaturi de sânge pe-o ramura de sorb.
(Lumina Iarna)
In sticla nu-i, in ceasul cu nisip
Ce curge lin si sec aceeasi ora.
Nu-i in apus si nici in aurora
Si urma-i pe pamant nu are chip.
Dar il aud tarziu, la foc de soba,
Cum pasu-i apasat isi face drum
Venind din tara umbrelor si cum
In inima imi bate ca-ntr-o toba.
Recheama tot ce-a fost si o sa fie;
Toti anii mei cu clipa lor invie
Din totdeauna, fara ieri si azi.
Simt mana-i cum m-atinge ca o moarte —
Si in oglinda sta un alt obraz
Ingalbenind ca fila dintr-o carte.
(Timpul)