Mulţumesc, frate român din Diaspora! Tu eşti deja preşedintele meu…
7:37 PM, 16 NOIEMBRIE 2014 • DE LAURENȚIU CIOCĂZANU
Te-ai trezit cu noaptea-n cap, tu, românule plecat din ţară. Ai lăsat deoparte confortul duminical, deşi nu ţi-ar fi prins rău; munceşti din greu printre străini şi o duminică nu-i de-ajuns să-ţi recuperezi forţele.
Dar ai ales să ţi-o sacrifici, de dragul nostru. Căci mai mult pentru noi, cei rămaşi acasă, ai făcut zeci de kilometri şi stai de cinci ore la coadă, tu n-ai nimic de câştigat de pe urma preşedintelui României. Sigur, contează mult pentru ai tăi rămaşi în ţară, vrei să-i ajuţi prin votul tău să aibă o viaţă mai bună.
Tocmai de asta meriţi recunoştinţa noastră, românule din Diaspora. Din Irlanda, Spania, Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa, SUA, Canada, Australia, Austria, Belgia, Olanda, Noua Zeelandă, Japonia şi din multe alte locuri de prin lumea largă ai ales să-ţi oferi timpul tău şi banii tăi la schimb cu un amărât de vot care speri tu să-ţi ajute patria-mamă. Dă, Doamne!
Iar cei de-aici nu te-au uitat, românule! Au ieşit cu miile pe străzi în marile oraşe reşedinţă de judeţ pentru a-ţi arăta că nu te-am uitat. În semn de recunoştinţă că nu ne-i uitat. Acesta este de fapt marele câştig al acestor zile fierbinţi: solidaritatea pe axa România-Diaspora.
Destul te-au acuzat toţi. Şi actualul premier, şi PSD şi maşina lor de propagandă mediatică. Potrivit lor, tu nu eşti de fapt român get-beget. Ci un ciudat care nu-ţi vezi de jobul, de familia şi de civilizaţia de alături consumându-ţi timpul pe la cozile ambasadelor pentru acel pârlit de vot.
Îi încurcă încăpăţînarea ta de a paria pe democraţie. Nu le place. Iar tu le faci în ciudă, ce bine, românule!
Nu există cuvinte pentru respectul pe care ţi-l datorează ţara. Cine-ar fi crezut că, odată scăpat de mafia de acasă, vei mai cheltui bani, timp şi energie pentru a-ţi arăta interesul, pasiunea faţă de obârşia lăsată în urmă? Şi nimeni nu te-ar fi acuzat dacă ai fi ales să mergi la bowling, la film, la plimbare pe străzile curate ale societăţii tale adoptive.
Dar ai înţeles că acest confort firesc nu e totul în viaţă. Ai învăţat lecţia pe care destui n-au deprins-o în ţară: că banul nu e totul sau nu are valoare dacă nu e cultivat pe un teren curat democratic. Nu trebuie să primeze în faţa altor valori umane precum cinstea, respectul pentru drepturile oricărui amărât de cetăţean, solidaritatea civică, adevărul.
Te-am văzut, via internet, la cozi imense. Stând în frig, în ploaie, cu copilul în braţe, la poarta umilinţei. Ore în şir. Oare cine ar fi stat şase ore în România la coadă să voteze? Nu puţini şi-ar fi spus: “Ei, mă las păgubaş, oricum nu contează”. Dar tu eşti deja “contaminat” de civilizaţia occidentală, nu poţi trăi pe ideea că “merge şi-aşa”. Şi stai în picioare, ore în şir, pentru noi, cei de-aici.
Iar autorităţile nu-ţi răspund cu aceeaşi monedă. Dimpotrivă, îţi întorc spatele. Servesc tot felul de explicaţii despre ce nu pot să facă, în fond abureală de doi lei. Că nu vrea BEC-ul, că nu sunt bani, că nu sunt secţii, că partidele nu au oameni etc. etc. Mai vine şi noul ministru de Externe şi îţi râde-n nas că e bine cum merge votarea (sic!) motivând că au votat de trei ori mai mulţi alegători. Ca şi când orele state la coadă trebuie uitate sau n-ar trebui să poată vota de zece ori mai mulţi oameni ca la turul unu.
Aţi auzit-o apoi pe o purtătoare de cuvânt a candidatului PSD minţindu-vă în faţă cum că există fraţi de-ai tăi care n-ar vrea, de fapt, să voteze! A folosit Londra pentru a propaga minciuna, dar ce contează, ştim boala…
Ai înghiţit multe mizerii pentru simplul motiv că iei în serios democraţia. Şi e posibil ca patriotismul tău să fie anulat de atacul la democraţie la care au participat azi români de-ai tăi, din ţară. Sub comanda PSD, partid care duce dorul PCR, oameni iresponsabili, părtaşi la fraudă, s-au lăsat plimbaţi cu maşinile, şi-au decupat ştampila “votat” de pe cartea de identitate, au îngroşat liste suplimentare anulând gestul tău de sacrificiu.
Şi adaugă la acestea spăgile pe bani publici, japca primarilor de opoziţie, pomenile electorale şi minciunile televizate emise pe sistemul de propagandă al PSD. Însumate, dau o imagine rezonabilă a ideii de fraudă masivă – opusul îndârjirii tale oneste de a petrece ore în şir în picioare pentru a vota.
Nu ştiu, aşadar, frate drag din Diaspora dacă bătălia ta de suflet va avea un rezultat. La ora asta, cifrele zboară între extreme, umblă vorba unei fraude masive, microbuzele circulă intens în bazinul Gorjului, iar sudul ţării se transformă în destinaţie turistică nocturnă. Când vom trage linie s-ar putea ca scorul să fie în favoarea lor, a celor care şi-au bătut joc de tine în aceste alegeri. Până când procurorii, poliţiştii, presa liberă sau opoziţia curată să dovedească frauda vor curge luni, chiar ani. Între timp, ei vor avea preşedintele. Iar vocea ta nu va mai conta nici cât astăzi. A noastră, cu atât mai puţin.
Dar în faţa lui Dumnezeu să ai conştiinţa curată. Ai fost un înger plecat să lupţi cu demonii comunismului cu faţă umană. Au înţeles mulţi asta şi nu vor uita. Iar dacă e să murim împreună, atunci ştim că am murit frumos. Ai fost român adevărat. Cetăţean adevărat. Frate adevărat. Rămâi cu bine, frate din Diaspora! Pentru orele petrecute în stradă, în picioare, în frig, în ploaie, cu copilul în braţe, tu eşti deja preşedintele meu!
Laurenţiu Ciocăzanu