In lumea mea

Buna dimineata, stu!

Cand observi ca omul nu se mai simte bine cu tine, desi nu i-ai facut nimic rau, asa ajungi sa te simti. Nici macar nu m-a durut, ma crezi? Ma asteptam sa se intample, semne au fost destule. Nu am resentimente pt. persoanele respective, nu mai am nimic, sunt plata in ceea ce le priveste. Cum sa iti spun? Ori imi vin ele in minte ori niste straini, tot aia e, pot sa existe, pot sa nu mai existe, chiar nu conteaza. Sa nu intelegi ca le-as dori raul, in niciun caz, dar ma lasa rece orice e legat de ele.

Mi s-a reprosat de cateva ori ca pot da dovada de raceala extrema si am fost privita ca o persoana lipsita de suflet. Putin imi pasa. Eu nu sunt legata prin amintiri si sentimente decat de persoane care au reusit de-a lungul timpului sa imi pastreze intacte respectul si admiratia, celelalte se sterg din memoria mea. Nu vad de ce as fi falsa si m-as preface ca simt ceea ce nu pot sa simt. Ar folosi cuiva asta?

Sa stii ca in copilarie si eu aveam ca anotimp preferat iarna. Doamne, ce ma mai dadeam cu sania, mai ales cand mergeam in Ardeal, la bunica-mea din partea maica-mii! Si ce mai mancam la zapada!

Buna dimineata la amiaza..cu soare degeaba!!

Problema e ca ei se agata de mine si eu tin la ei mult de tot.

Inainte cand povesteam cu ei, ajungeam la sufletul lor si cumva se mai descarcau.

In haita insa, ridica ziduri si nu pot si nu vreau sa vad cum se inchid tot mai tare in ei fata de ei, fata de prieteni, fata de viata aia adevarata care face sa bata inima tare si aiurea, atat de tare, incat sa le zambeasca iar ochii cum le zambeau odata....

Stii, le rad dintii aia albiti pana la refuz, dar devin tot mai goi. Tot mai goi, cu tot mai putin timp liber in ei, pentru ei.

Cat despre prietenii care nu mai au nimic de impartit cu tine si nici tu cu ei, nu am bai. Eu cand o rup, o rup din radacina, fix ca tine. Stiu ca doare, dar orice operatie doare. Nu are rost sa mai disecam ce si cum si de ce si cand. S-a dus. Dus e. Usa insa, pentru totdeauna, ramane deschisa pentru ei. Nu am cum altfel.

De cautat insa, nu ii mai caut niciodata.

De aia iti placea cu sania, ca veneai spre Ardeal )))))

Iti place de Snow Patrol?

...

si una care sa zdruncine orice anemie a simturilor..

Eu n-am avut sentimentul asta, ca isi doresc sa se agate de mine, dimpotriva, cred ca au simtit o mare usurare ca m-am retras din viata lor, de-aia la mine nu mai exista cale de intoarcere, raman pt. totdeauna straine. Eu stiu ca-s o persoana ciudata, ca aproape tot timpului nu-s o companie placuta pt. majoritatea oamenilor, in ciuda faptului ca nu jignesc si nu fac rau, asa ca-s convinsa ca nici ele nu au simtit nicio pierdere in ceea ce ma priveste, chiar daca fata de ele, pt. ca le cunosteam de cand am facut ochi pe lume, eu m-am purtat cu totul altfel decat ma port cu alti oameni, in sensul ca  treceam cu usurinta peste defectele lor, peste mofturi, peste dispute, ca nu ma retrageam cand aveam o problema sau cand nu ma simteam capabila sa fiu o prezenta agreabila, nedand nicio explicatie, asa cum fac cu restul oamenilor. De multe ori cred ca am lasat senzatia unor oameni ca au gresit cu ceva fata de mine, de-aia m-am distantat, dar ei n-aveau nicio vina, doar ca eu nu ma mai simteam capabila sa le ofer nimic, si-atunci nu vedeam pt. ce as mai intretine legaturi in care eu doar primesc, dar la oferit sunt zero barat. 

Hmmm..

Eu nu cred ca exista neaparat persoane ciudate, ci pur si simplu libere.

Libere de asteptarile celorlalti, de promisiuni, de conformitati, de ipocrizii, de scuze si explicatii.
 

Si vorbesc foarte sincer ca eu asa te vad, nicidecum ca pe o persoana ciudata.

Iti place de Iordache? Eu il gasesc ca pe un Cohen autohton .

Cel mai mult imi placea sa ma dau cu sania pe dealuri, printre copaci. Ma luau flacaii mai mari la ei pe sanie, ca, deh, eram si oraseanca si olteanca (chestie inedita pt. ei, probabil) si toata ziulica stateam numai afara.

Imi place Snow Patrol, da. Asta e piesa mea favorita de la ei.

http://www.youtube.com/watch?v=jS8IZcx7tJY

Sa stii ca mi-a placut Iordache, desi am auzit ca era cam badaran, mult diferit de felul in care se prezenta publicului. Dar nu l-am cunoscut personal, asa ca nu m-ar mira ca gura lumii sa exagereze.

Poate ai dreptate cu ciudatii. Stii, eu mi-am zis asa: atata timp cat nu fac rau nimanui (nu de frica vreunei pedepse divine, ci pt. ca nu ma simt bine cu mine insami facand asta), cat incerc din rasputeri sa nu deranjez, oare de ce trebuie sa fiu judecata pt. ca nu-s ca majoritatea? Si tot eu mi-am raspuns: pentru ca traiesti intr-o societatea care functioneaza dupa anumite reguli, iar incalarea lor poate fi interpretata ca lipsa de respect fata de oamenii care compun societatea respectiva, atata timp cat tu, vrei, nu vrei, chiar daca nu ti-ai ales societatea in care traiesti,  faci parte din ea.

Fiero a scris:

eu doar primesc, dar la oferit sunt zero barat. 

Da, dar ai bulane faine/.

Fiero a scris:

oare de ce trebuie sa fiu judecata pt. ca nu-s ca majoritatea? Si tot eu mi-am raspuns: pentru ca traiesti intr-o societatea care functioneaza dupa anumite reguli, iar incalarea lor poate fi interpretata ca lipsa de respect fata de oamenii care compun societatea respectiva, atata timp cat tu, vrei, nu vrei, chiar daca nu ti-ai ales societatea in care traiesti,  faci parte din ea.

 Mie mi se falfaie cand sunt marginalizata, la modul absolut.

Problema insa se pune altfel. Cei vulneranili, poate prea tineri sau timizi, devin victime sigure ale unei astfel de agresiuni.

Caci nu e suficient sa fie ignorati, trebuie sa fie si blamati, de parca sunt defecti. Trebuie sa li se inoculeze ideea ca  nu sunt normali, statistic vorbind..si se insista pe faptul ca isi merita marginalizarea - nu ca vine ca ceva firesc..

daca nu se schimba.

Fix un rahat pe bat.

In viata trebuie sa fii extrem, dar extrem de selectiv cu oamenii de care te atasezi, pentru ca ei sunt singurii care te pot rani cu adevarat.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Da, dar ai bulane faine/.

Tu nu ai?

stupid_me a scris:

 Mie mi se falfaie cand sunt marginalizata, la modul absolut.

Problema insa se pune altfel. Cei vulneranili, poate prea tineri sau timizi, devin victime sigure ale unei astfel de agresiuni.

Caci nu e suficient sa fie ignorati, trebuie sa fie si blamati, de parca sunt defecti. Trebuie sa li se inoculeze ideea ca  nu sunt normali, statistic vorbind..si se insista pe faptul ca isi merita marginalizarea - nu ca vine ca ceva firesc..

daca nu se schimba.

Fix un rahat pe bat.

In viata trebuie sa fii extrem, dar extrem de selectiv cu oamenii de care te atasezi, pentru ca ei sunt singurii care te pot rani cu adevarat.

Si mie mi se cam falfaie, numai atunci cand e vorba de vreun drept protestez, ti-am spus, in ultimul timp am devenit nesimtita. Cand e vorba de tineri, ai dreptate, daca nu se calesc, sunt pierduti. Cat priveste atasamentele, cred ca si asta am mai spus: nu imi mai doresc sa ma atasez de nimeni pt. ca: 1. simt ca n-am ce oferi; 2. nu mai simt nevoia de atasament. Prin urmare, nu are cine sa ma mai raneasca.

tadayo glumea, in pozele alea abia se vede ca am picioare, n-ai cum sa-ti dai seama daca arata bine sau nu.

Buna marti seara!

Azi am fost la dentist. O masea nu se lasa tratata si eu si stoma nu vrem sa o scoatem, asa ca eu rabd ponoasele.

Tipa la care merg e o araboaica deosebita. Are f multa rabdare, niciodata nu isi pierde calmul si nu face treaba de mantuiala.

Urasc sa merg la dentist, dar imi iubesc stomatologa. Cum suna asta?

Urasc sa merg la razboi, dar imi iubesc dusmanul...