In lumea mea

Stu' a scris:

Ma bucur ca iti place.

App de pictat, citit, scris, etc. 

Oamenii nu ar mai trebui sa ceara iubire. In loc de ,,iubeste-ma'', ar trebui sa spuna ,,artā-mā!''.

Foarte frumos te construiesti in continuare. Abia astept sa iti savurez si a doua carte. Nu am asteptari, dar pur si simplu nu are cum sa fie altfel decat delicioasa. 

Cat despre de ce duc dorul muntilor, e pentru ca nu pot sa merg momentan bine nici pe langa casa. La munte trebuie sa fii darz. Darz in fata urcusurilor si al frigului iarna. Eu momentan numai darza nu sunt. Dar biciclesc in casa de zor si ma ajuta mult memoria vizuala cand inchid ochii.

Nici nu am stiut cata viata poate fi ascunsa in amintiri si in imaginatie. Adica am stiut, dar niciodata nu am simtit-o atat de carnal. 

Daaa, pai iubirea poti sa o ceri maximum in eter, catre univers si apoi sa il lasi sa lucreze pentru tine; dar ca sa primesti, de principiu, niciodata nu trebuie sa o ceri. Pentru a primi iubire, trebuie sa fii si sa degaji iubire. Imi place asta cu „artă-mă”

Multumesc mult, mult!

Oh... am inteles acum. Atunci cu atat mai mult iti doresc multa sanatate, inzdravenire si vigoare! Si sa revezi muntii curand

Stu' a scris:

Cat despre de ce duc dorul muntilor, e pentru ca nu pot sa merg momentan bine nici pe langa casa.

Pot sa te intreb din ce cauza, dar itit doresc recuperare rapida.  Stiu cat este de ne-acceptat asta, am trecut si eu prin cateva experiente, dupa operatii, nasteri, Guta, picior umflat, picior cu oase rupte la Cluj pe patinoar dar si o mana, ma dureau calcaii intr-un an, in alt an tendonul din spatele gambei si ma carau, genunchiul stang, eram in 4 labe daca nu aveam ajutor si nu puteam sa folosesc bastoane sau "walker".  Motive casnice s-ar zice ... si nici nu m-am gandit la ele demult, desi le credeam uitate evenimentele.  

Multumesc, Olga.

Va fi cumva, asa cum e pentru toata lumea. Am unele zile mai grele, dar merg inainte. Si facultatea asta noua, chiar nu conteaza la ce o folosesc pe viitor, ma incanta.

Cel mai probabil urmatoarea va fi cea de filosofie :)))))

Dupa cum vezi, incerc sa profit de tot ce se poate. Reprioritizez in mod dinamic acest aspect.

Prin multe ai trecut si tu. Parca ar fi fost in alte vieti, nu?

Si eu m-am gandit deja la faptul ca in viata asta am scapat de cateva ori de MOARTE, miraculos      si nu stiu cine era in spatele acestori miracole,  dar nu Virgin Mary cea Holy si nici Sfantu' Petru!!!   Cred ca e timpul sa le pun pe hartie, poate atunci se va vedea unde se ascunde cineva, precum sint in acele jocuri: - Cautati Jaguarul dintre roci, pe un desen!!!   

Ai putea incepe sa scrii un fel de jurnal retrospectiv.

Vezi tu apoi ce si cum o sa faci cu paginile scrise. Poate ceri ajutorul unui scriitor care sa te ajute sa iti publici biografia sau poate o vor face urmasii tai, daca tu nu vei gasi timpul si motivatia/energia.

Dar important e sa te apuci efectiv si sa iti scrii memoriile. Chiar daca nu 100% cronologic, nu importa. Importa sa scrii!

Stu' a scris:

Dupa cum vezi, incerc sa profit de tot ce se poate. Reprioritizez in mod dinamic acest aspect.

Gata, ai pus punctul pe g.

Încerci să profiți, asta e marea problemă.

Faci a doua facultate, deși nu știi la ce-o să-ți ajute, ai de gând s-o faci și pe-a treia. Cul. Da' eu nu văd unde-i satisfacția ta, împlinirea ta, din moment ce zici că n-ai mai fost în munții pe care-i iubești tocmai din secolul trecut.

Da' nu doar acum, de multe ori te-ai plâns că nu ai avut timp să mergi în munți. Na, probabil erai prea ocupată cu munca, obligațiile, facultatea.

Ok, ok! Nu e treaba mea, știu!!!

Da' zic și eu...

Când mă pocnea dorul, băgam în rezervor benzina din drujbă, mai împrumutam niște bani de benzină de la prieteni, îndesam ziare pe sub haine, ca să-mi țină de cald, că n-aveam bani de echipament pentru octombrie-noiembrie, săream pe Jawa mea cu motor în doi timpi și mă duceam unde vedeam cu ochii.

Asta e o amintire faină.

Între timp viața mea s-a schimbat, dar eu am rămas la fel. Pandemia mi-a limitat orizontul, dar tot mai fac excursii spontane, de 600 de kilometri pe zi. Cu motoru', cu mașina. 

Uite, numai pentru că mi s-a aprins acuma un beculeț, o să-mi iau gașca după mine și o să merg cu trenul până la Putna. Îmi iau aparatu' foto și fac poze.

Abia aștept.

Ce ziceam?

A, da.

În loc de a încerca să profiți, ar trebui să profiți direct. Altfel nu e nici o afacere, rămâi doar cu munca și cu încercatul. Și cu regretele. 

Eu înțeleg perfect nevoia de a face facultăți. Nu are legătură cu planul material. Când te duci la o făcultă sau alta, adult de 30 și fiind și peste 40 nu te gândești ca vei avea după aia un job bine plătit. E ceva... Cu studenția care îți aduce aminte de tinerețe...

Nu știu sa explic dar înțeleg. Pe la 45 m-am lăsat de astea. Ca devenise prea de tot. Plus ca pe la 30 eu tot studenta eram, fără job.... Mdea, știu ca mi-am permis. 

Deci înțeleg dar nu știu sa explic. 

Cu ce profi celebri ai cursuri? Sunt curioasa. Și ce materii predau? 

In State parca 92 de ani este varsta pana cand ai dreptul sa te mai inscri la facultate.

Cand fii-mea studia pentru doctorat, erau si studenti aproape de acea varsta insa daca nu luau titlul, nu mai aveau drept sa lucreze ca Farmacisti nici in zona rurala.   

Ca sa angajeze in Farmacia Afacere Personala unu cu PhD si sa-i dea un salariu acceptat, n-aveau de unde intr-un sat ca cateva case. 

Era o necesitate sa dea toti banii pentru marele titlu ca nu avea de gand sa iasa la pensie.   Erau cativa in situatia asta ca asa voiau democRATSii, sa le puna pe drumuri pe farmacistii care stiu sa faca medicamente in stil traditional,  ca sa vanda doar medicamente desi se invata foarte greu si  mult pentru a obtine diploma respectiva.   

In America te intalnesti cu doctori de la Cercetari, ca se studiaza organul din corp cu toate bolile posibile, si pe urma cu ce se trateaza.  E simplu!!! 

gargbird a scris:

În loc de a încerca să profiți, ar trebui să profiți direct. Altfel nu e nici o afacere, rămâi doar cu munca și cu încercatul. Și cu regretele. 

E o placere sa fac psihologia. Sa interactionez cu profesori cu experienta, multi dintre ei si psihoterapeuti. Sa interactionez cu studentii care au interese comune cu mine, iar, e o delectare. Sa citesc intr-un mod structurat si aproape exhaustiv diverse directii de studii, la fel, imi da incredere ca selectia lecturilor e facuta dupa criterii alese cu scop operativ. 

In plus, am nevoie sa am mintea ocupata, ma ajuta mult. Si de regretat nu regret nimic, din principiu. E cel mai sanatos :) Regretul nu te ajuta la absolut nimic.

Si nu trebuie sa imi mai demonstrez nimic, precum am facut-o la prima facultate care mi-a asigurat si meseria prin care imi castig - desi nu in mod exclusiv - painea, azi.

E o pura placere!

Cat despre munti, faptul ca ma plang e pentru ca niciodata nu imi e de ajuns sa merg acolo. Adica, daca intr-un an merg de 10 ori, as fi vrut sa o fac de 20 de ori cel putin. Daca as fi mers de 20 de ori, as fi mers de 40 de ori, etc. N-am mai fost din august, a trecut mai mult decat de obicei, dar asta exclusiv pe motiv de sanatate. 

Daca nu ai inteles, dorul meu de munti a fost si va ramane intotdeauna un alint, indifernt cat de des mi i-as strabate. 

Dar apreciez atentia ta aici (nu e prima data), sa stii

Si am inteles si unde bati, muntii fiind doar un exemplu la indemana. :)

Rodica` a scris:

Eu înțeleg perfect nevoia de a face facultăți. Nu are legătură cu planul material. Când te duci la o făcultă sau alta, adult de 30 și fiind și peste 40 nu te gândești ca vei avea după aia un job bine plătit. E ceva... Cu studenția care îți aduce aminte de tinerețe...

Nu știu sa explic dar înțeleg. Pe la 45 m-am lăsat de astea. Ca devenise prea de tot. Plus ca pe la 30 eu tot studenta eram, fără job.... Mdea, știu ca mi-am permis. 

Deci înțeleg dar nu știu sa explic. 

Cu ce profi celebri ai cursuri? Sunt curioasa. Și ce materii predau? 

Nu stiu din ce punct de vedere sa fie celebri, eu nu prea am o lista in minte cu celebritati, nici macar in domeniu.

Momentan nu am vreun rector, pro-rector sau mai stiu eu ce cercetator titrat de ziare. Sunt oameni muncitori, dedicati, ,,umani'' dupa aprecierea unui coleg. Si pun foarte mult pret pe modul in care ne invata. Sunt abia la inceput. Despre materii, momentan am 4 obligatorii: Introducere in psihologie, Introducere in neurostiinte, Istoria psihologiei si PEMAD (psihologie experimentala si analize de date, unde avem multa statistica) + 2 optionale: Etica aplicata in psihologie si Statistica. 

Eu lucrez in continuare, dar am optat pentru o mica stagnare de venit ca sa am un program mai flexibil si sa imi permit sa urmez psihologia la distanta. Asta dupa ce cativa ani am avut in paralel si alt job (partial) Am vrut de mai demult sa urmez psihologia, insa doar acum am putut prioritiza in viata sa fac asta. Pe mine ma va ajuta oricum, in diverse aspecte si directii ale vietii. E o bucurie sa aprofundez psihologia in modul pragmatic, desi usor romantic, al cadrelor preponderent dedicate perspectivei cognitv-comportamentale. Asta daca tot am idei ca poate odata am sa ma extind spre psihanaliza, macar asa, sa testez terenul, vreau sa am o baza solida in domeniu.

Iar daca voi scrie, la fel, imi va imbogati orizonturile. Sau poate voi face doar voluntariat in domeniu, nici nu importa. E o meserie in care preoponderent oamenii merg la ,,birou'' cu bucurie, simt o satisfactie destul de mare a ocupatiei si sunt pasionati. 

Asadar psihologia pentru mine e o aventura, cel putin momentan.