In lumea mea

E vin amestecat cu sirop si fructe.

Eu pun de obicei portocala.

Multumesc Stu,  n-am auzit ca nu sint din zona viticola din Romania si nici vinul nu prea este pe lista mea de cumparaturi, dar n-am auzit nici de la mai tinere care au emigrat muuult dupa mine si bea mult vin.   

Eu n-am voie pentru o vreme sa beau nimic alcoolic dar si asa nu prea ridic paharul poate de Mother's Day, Duminica pe 9 Mai se celebreaza oficial ca altfel este pe 10 Mai.      

Cum te simti dupa rapel? 

Va plimbati mai liber acum ca v-ati vaccinat?

Cum e nepotelul? L-ati scos la plimbare la soare?

Am uitat demult rapelul ca deloc n-am avut efecte secundare decat acolo pana sa plecam din locul unde ne-a injectat, dar era ca o umbra trecatoare pe 15 Martie.  N-am auzit pe nimeni sa fi suferit dupa rapel indiferent care vaccin a fost folosit.     

Noi nu mergem in prea multe locuri tocmai sa avem acces la nepotel in vizite, doar la doctori, alimentari, sau alte cumparaturi esentiale, nu intre oameni la un film sau stadion/arena de sport.  De restaurante nici vorba in secolul asta, exceptie face o nunta cand de gateste ce s-a comandat, nu ce-i pe manu plan.   Precis va fi nunta mea!!!  

Pe copilas il scot doar parintii la plimbare inafara casei.   Cand mergem la ei si e vreme buna stam pe terasa ca acolo mancam langa gratar, este aranjat profesional totul si copilul e obisnuit cu afara din casa, acea directie-i place cel mai mult.   Nu mi-ar incredinta copilul doar singura ca pe aici se fura bebelusii des, dar ei merg zilnic la plimbare, eu-l iau la pasi cand sintem acolo si adora mersul dar abia sta singur pe fund stabil si se rostogoleste ca un pui de "Seal" pe plaja oceanului dar e gata de alergat peste 1-2 luni, poate mai repede.   

N-am fost la ei de weekend, ca eu nu ma simt prea bine zilele astea, dupa niste testari care au iesit bine dar m-au obosit si stresat dar revin in cateva zile, sper.   E mare si frumos copilasul, ma recunoaste ca-i fredonez un cantecel pe care-l cunoaste si-mi zambeste.   Vrea sa-mi spuna ceva, dar e cam devreme.   Le-m spus ca o sa-l invat numai prostii sa spuna pe ungureste cand pricepe ca sint mai multe limbi pe lumea asta, daca ne tot programeaza aiurea in vizite.   Am mai auzit si de la alte persoane ca li se intampla la fel, se muta departe de parinti copiii in alte State sa nu fie deranjati si alte prostii ce le baga cineva in cap.   Nu mai inteleg nici sensul cuvintelor: - deranjare, oboseala, stresare, programare care se folosesc des, si aiurea. 

Intre timp, uita sa traiasca!!!

Fie sa aiba parte de tine nepotelul, de bunica lui, cat mai mult timp. 

Il va ajuta mult in viata, esti bunica din povesti intr-un mod autentic si original.

:)

Ai in tolba atat de multe povesti de viata, reale, ca nu ai nevoie nici de Ispirescu, nici de Creanga...

Cred ca eram la sectia maghiara cand s-au citit acesti scriitori in scoala, ca eu nu stiu ce au scris, nu le-am citit.   Am citit "Inspirescu" dar am avut o carte scris de Petre Ispirescu in casa, nu-mi amintesc de titlu tocmai ca nu stiam sa citesc romaneste si eram in gradinita precis.   

Sper sa am ocazie sa-i povestesc ceva nepotului, de aceea ma testez mereu sa stau bine pe picioare, ii las in scris la avocat despre mine si originile noastre ca el este cetatean american din nastere, nu immigrant naturalizat, si nimeni n-o sa-l informeze decat ca am murit de batranete si eventual ce i-am lasat.   Cam atat stiu multi locali despre originile lor, ca au venit de undeva foarte departe ... acel catun nici nu mai exista, a luat un potop si ultima coliba inca cu 3 secole in urma, iar de atunci aici traiesc foarte fericit  urmasii!!!   

Se auzi uşa de la intrare. Tatăl lui Radu, domnul inginer Marin Anton, venise acasă de la birou, fiind angajat într-o convorbire telefonică:

-Tu nu înţelegi că nu mai avem timp? Las-o dracului de licitaţie că m-am ocupat eu de ea. Am vorbit cu Ioachim şi e bătut în cuie. Vezi de distribuitor, să nu uite de lotul acela de cărămizi. Îl are pe stoc de o lună şi să facă bine să mi-l dea la preţul de atunci, altfel o rupem cu el. Nu ar fi prima dată când încearcă să mă tragă în piept. Dacă face mofturi şi de data asta să îi spui că îi comandăm necesarul pentru toată lucrarea de pe licitaţie. De fapt, ştii ce? Spune-i că e ca şi a noastră, să aibă puţină răbdare şi facem şi contractul cadru pe ea. Ai înţeles? Are numai de câştigat din afacerea asta. Gata! Te las că am ajuns acasă şi sunt lihnit. Nici apă nu am avut timp să beau azi. M-au înnebunit deştepţii ăştia de pe şantier. Să mă suni şi să îmi spui ce ai rezolvat. Hai, te salut.

Domnul inginer îşi abandonă haina pe cuier, se descălţă de pantofii uşor prăfuiţi şi intră în sufragerie.

-Radule, aici erai? Nici nu îţi merge rău dacă eşti deja acasă la ora asta. Ia spune, ce aţi filosofat în prima zi de lucru, pardon, de bătut apa în piuă? Hai, spune. Aţi pus ţara la cale?

Radu îşi ţinti tatăl cu o privire obosită, oftă îndelung şi porni televizorul.

-Frumos îţi şade, băiete, să îţi ignori tatăl care îţi aduce pâinea în casă! Ce, îţi e ruşine să spui? Dar, spune, nu te feri. Poate mai învăţ şi eu ceva din dezbaterile voastre de idealişti teoreticieni în arta abstractă!

-Tată, te rog. Nu te-ai săturat să te repeţi întocmai ca o moară stricată? Îţi cunosc părerea despre alegerile mele pentru viitor, mai păstrează-ţi din energie pentru licitaţiile tale aranjate! răspunse Radu pe un ton sec şi acid, dar uşor timid.

-I-auzi, mai face şi pe deşteptul, domnişoricul! Tu trăieşti în lumea viselor, copile. În lumea aia se moare de foame, ascultă-mă pe mine.

-Da, exact, trânti Radu cu ironie.

-Dacă nu ar fi ăştia ca mine, cu licitaţiile aranjate, cum zici tu, voi, visătorii, aţi fi muritori de foame, continuă tatăl cu avânt. Ascultă ce îţi spun. Indiferent cât de competent eşti în ziua de azi, dacă nu îţi aranjezi tu aşternutul, mă înţelegi, îşi aranjează alţii în locul tău şi tu rămai în curul gol. Ştii ce zic? Trezeşte-te până nu e prea târziu, Radule şi bagă-ţi minţile în cap! Oare chiar gândeşti tu aşa aerian peste noapte, ori te-ai decis că e prea greu să înveţi materii serioase, cum ar fi matematica, chimia, fizica, economiaşi ai descoperit cum să scapi mai uşor de ele. Ha?

-Ştiu povestea, nu e cazul să mi-o repeţi la infinit. Este un risc pe care mi-l asum. De altfel, mai sunt şi alţii care gândesc ca mine şi chiar azi am avut norocul să mai dau peste unul.

-Da? I-auzi. Şi, ia spune, uimeşte-mă! Ce idei măreţe şi revoluţionare a transmis acest mic geniu filosof de care spui, ha?

-Ştii ce, chiar m-am gândit să îl chem la un grătar weekendul acesta să îl cunoşti şi tu. E un tip pragmatic, chiar dacă e filosof. Poate că de argumentele mele te-ai plictisit şi Dragoş e un tip mai mult decât convingător.

-Perfect! Adu-l încoace să încerc să îi bag şi lui minţile în cap, că văd ca tu eşti încăpăţânat ca maică-ta. Mi-a mulţumi ta’su odată.

-Eşti mult prea arogant şi asta e semn de slăbiciune, tată. Ştiu că e greu să supravieţuieşti corupţiei din ţara asta, dar una este să nu înoţi împotriva curentului şi cu totul altceva să te mândreşti că nu o faci.

-Nu mă mândresc cu nimic, dar cineva trebuie să aibă grijă şi de facturi în casa asta, ori crezi că frigiderul, maşina de spălat, calculatorul şi televizorul funcţionează pe principii şi valori? Am fost şi eu tânăr, Radule. E uşor să judeci când ai stomacul plin.

-Nu te judec eu, tu mă judeci pe mine. Hoţul strigă hoţul, nu observi? În fine, chiar voiam să îţi comunic: de la începutul lunii viitoare voi lucra part-time la un bistro. Vreau să dau jumătate din bani în casă pentru facturi.

-Nu am nevoie de banii tăi! strigă domnul inginer vădit deranjat. Am firma mea, nu iau bani de la un student, fie el şi la filosofiile artelor abstracte. Mai bine m-ai asculta şi ai începe măcar în paralel cursurile la o facultate mai sănatoasă. Îţi plătesc eu taxele, numai să mi te văd cu picioarele pe pământ.

-Aşa nu se mai poate, tată! Dacă tu nu ai nevoie ca eu să particip la cheltuielile casei, am eu nevoie să o fac. Fie asta, fie mă mut undeva în chirie şi cu asta am terminat controversa interminabilă care efectiv îmi poluează mintea şi sufletul.

Inginerul Marin Anton deschise gura să dea o replică relativ violentă, dar se abţinu în ultima clipă. Îşi aminti despre ameninţarea cu verigheta de alaltăieri seară, când, sătula de hărţuirea propriului copil, doamna Anton reacţionase categoric. Astfel, îşi muşcă limba într-o parte şi dispăru în dormitor, lăsându-l pe Radu cu ochii în soare, fără niciun răspuns.

Sună telefonul. Radu puse mâna pe mobil şi observă că îl suna mama sa. Hotărî să nu îi răspundă. Dacă lăsa garda jos acum, va continua să se învârte în acelaşi cerc vicios, astfel că va sta neclintit pe poziţii şi vor trebui să îl ia în serios şi chit că îi va folosi sau nu pe viitor, va absolvi facultatea pe care EL a ales-o. Este viaţa lui şi nu mai dă dreptul nimănui să se amestece în ea, punct şi fără drept de apel.

Stu' a scris:

Este viaţa lui şi nu mai dă dreptul nimănui să se amestece în ea, punct şi fără drept de apel.

Asta cand locuieste singur din banii castigati de el, pan-atunci are de ascultat de cel care-i acopera cheltuielile cu educatie si de trai.  De acolo are el cuvantul, cand devine independent.

The Unknown a scris:

Asta cand locuieste singur din banii castigati de el, pan-atunci are de ascultat de cel care-i acopera cheltuielile cu educatie si de trai.  De acolo are el cuvantul, cand devine independent.

da, eu nu vad deloc asa lucrurile.

pentru ca nu e ca si cum cere mai mult decat un parinte iubitor care isi asuma sa ofere copilului atunci cand il aduce pe lume un strict necesar: casa si hrana.