Pai foarte bine ca va dati cu parerea, doar asta e meseria parelologilor :)))
In alta ordine de idei, eu m-am pus la somn la 9, ca bebelusii, si acum ma bucur de o liniste deplina, ca pensionarii ce se trezesc odata cu gainile.
Voi, daca inca dormiti, sunteti tineri, inca, tineri :)
Eu am fost (prea) inteleapta de mica.
Bucuriile mele au fost mereu cuminti
Precum un gust senin de budinca cu dinti.
Si mereu am avut tendinta de a, citez, ,,reinventa matematica'' :))))
E drept, nu si fizica. Fizica mereu m-a pus la respect. Filosofia mi-a mai permis sa bat campii, dar fizica niciodata. Ah, poate sa visez, fiind constienta ca doar visez, da, asta da.
,,Viseaza, puiule, viseaza. Oricine poate sa viseze, dar nu uita de legea gravitatiei. Momentan, esti aici. Si aici, daca sari de pe un varf de munte, te pravalesti la vale ca un bolovan si te faci una cu pamantul.''
Probabil de aceea bucuriile mele au ramas cuminti, mai ales cand am ajuns pe un varf de munte. Si probabil de aceea nu mai simt de atata timp nevoia sa ating culmi. Imi ajunge sa merg la pas, sa ma pierd prin munti si sa respir linistea.
Sa scriu fara sa ma straduiesc prea tare ( poti oricand slefui orice vers, dar de scris il scrii o singura data) , sa vorbesc pur si simplu ce nu tac, sa fiu, doar sa fiu, acolo unde altii se straduiesc prea mult. Desi, aparent, ce imi e mie atat de firesc sa fiu, altora li se pare o disciplina prea dura. Sau o exagerare. Dar nu ei ma traiesc pe mine. Ei de multe ori nu se traiesc nici pe ei. Se duc unde bate vantul.
Nu imi placea sa merg la discoteca. Mergeam uneori, totusi, ca sa imi amintesc de ce nu merg de obicei. Vedeam si acolo, oamenii, mai mult decat oricand, cum se lasa purtati de vant. Se dezradacineaza de orice inhibitie, plutesc pentru cateva clipe, liberi de orice gravitatie, aparent. Si apoi, bineinteles, se pravalesc precum bolovanii, la vale.
Probabil de aceea eu, in schimb, m-am preschimbat in munte. Sa ma pot bucura de culmi, fara sa simt nevoia sa le cuceresc sau sa fiu tentata sa sar de la inaltime.
Ce nu pot, insa, inca, e sa incep o carte fara sa o termin. Sau sa citesc doua carti in paralel. Am un prieten care citeste minim trei carti in paralel. E poliglot, spune ca asa isi exerseaza mereu limbile straine. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca este extrem de nestatornic cu oamenii. Probabil am eu tendinta, doar, de a reinventa matematica si de a gasi motive acolo unde nu sunt. Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut, mi s-a spus, ,,pana si intr-un banal proiect de marketing.''
Toata viata mea m-am simtit ca un batranel ce se plimba, incet, dar hotarat, pe o carare. Iar in jurul meu mereu si mereu, oamenii au plutit ca frunzele color aprins de toamna-...n vant.