In lumea mea

The Unknown a scris:

Aparitia automobilului a facut mare decimare ca nu se spunea nici unde ca Horinca si volanul nu sint prieteni.   Cei care puteau sa cumpere masini cu bani jos erau taranii de pe munti care nu aveau curaj sa conduca desi aveau permis luat pe pile din timp, doar dupa o gura de Horinca, dupa care deja se invartea roata mai bine.   Erau si chirurgi care spuneau ca nu pot opera fara 100 de grame de alcool tare, ca le tremura mana!!!   Alcoolismul nu era condamnat de nimeni din societatile existente, era atasat unei conditii ca are necazuri in familie, ba s-a inselat in dragoste si parca avea drept legal sa fie beat mereu.   Supararea actiona din el chiar daca batea sotia si copiii sau alta crima facea.  Doar dupa cele mortale cu cutitu' erau condamnati.  Daca cu masina omora, scapau teferi ca familia victimei primea 10000 de Lei si inmormantare gratuita.  Avocatii erau bine platiti si cei cu masini aveau bani, le tineau in traiste nu in CEC sau cont bancar.   In restaurant deschideau traista sa plateasca si era plin de bani.   Pentru ei banii nu era mare valoare, doar dupa ce si-au schimbat hainele, femeile, locuiau in oras in fostele case evreieisti ca erau inalte, blocurile erau scunde pentru ei in interior, erau obisnuiti sa mearga afara in latrina si din astea, plus porcul lipsea.

Din cauza vitezei si bauturii se intra si in curtile oamenilor la curbe si se omora copiii inocenti pe langa animale din gospodarie.     Purtau opinci majoritatea ca aveau de transportat mereu lucruri de pe deal/munti dar si asa nu erau deloc obisnuiti sa faca pasi in pantofi, nici nu aveau majoritatea.   Dupa ce la un mare numar de femei varful opincii s-a bagat undeva si n-a mai putut controla masina, e clar ca a ajuns moarta intr-o rapa intre Baia-Mare si Sighet pe Muntii Gutai, de pe serpentine in vale la peste 100 de metri nici un d-zeu nu te lasa in viata.   

Nici centura de siguranta nu folosea nimeni si victimele zburau prin parbriz departe de unde s-a oprit masina intr-o stanca sau casa, caruta incarcata, intr-un camion plin de lemne sau pomi din padurile locale.   Cand erau satui de clarificat accidente cei de la Militie, s-au expus masinile facute praf si pline de sange pe centru in fata cinematografului sa se vada consecventele alcoolului in sange, erau si poze cu cadavrele ca se lua si fete in calatoriile oficiale la Baia-Mare de Marii orasului, iar dupa accidente se afla de obicei ca nu firma le trimitea doar minteau acasa sa aibe scuze valabile sa fie cu amanta in deplasare.   

Unu "cu-n mniez" = din limba maramuresana= un pic ... de functie de ceva, nici nu era OM pana nu avea si amante, femei de oras sa arete ca este dorit si e atractiv de "doamne" maritate.  

Olga, esti formidabila!

Stu' a scris:

mda.

momentan studiez psihanaliza lacaniana pe cont propriu, e mega greoaie,  dar ma tem sa nu imi intoxice mintea. am un psihanalist in cluj care tot ma invita la evenimente de genul...si tot aman. Ce e fain ca odata o ora intreaga mi-a raspuns direct la nspe intrebari pe minut...si mi s&a parut autentic intr&o forma ciudata de falsitate :)))

foarte intrigant 

Nu te baga la Lacan, care e filosof ca formare, care este dificil de inteles chiar si pentru specialistii in psihanaliza. E ca si cum ai incepe cu finalul!

Citeste Freud, Jung, Melanie Klein, Francois Dolto, Karen Horney, Winnicot,  Milton Eriksson si Alice Miller. E o placere sa-i citesti, zburzi de bucurie pe pajistile paginilor.

Obtii informatii utile si unice, pretioase, care iti deschid mintea spre grile de interpretare tot mai versatile si caleidoscopice. Vei putea fi o mai buna mama pentru copii, o mai buna iubita, o mai buna prietena, o mai buna rudenie, o mai buna persoana pentru tine insati, deoarece vei intelege pentru prima oara cu adevarat oamenii si sinele tau fractal si abscons.

"o ora intreaga mi-a raspuns direct la nspe intrebari pe minut...si mi s&a parut autentic intr&o forma ciudata de falsitate:)))"

E posibil ca sa nu fie el fals, ci sa fie senzatia ta ca el e fals din cauza ca tu nu intelegi corect conceptele psihanalitice la care el se refera, si prin grila carora intelege lumea. E ca si cum el are un alt limbaj, cu alte intelesuri si codari.

Cum esti tu fata inteligenta, sunt convins ca psihanalistii indicati de mine mai sus pot fi repede asimilati corect de catre tine, dar... nu uita ca, atunci cand intalnesti termeni de genul abreactie, acting out, contratransfer, sa te uiti in Dictionare de psihanaliza, ca sa asimilezi conceptele de baza corect. Acum exista vreo doua, trei dictionare de psihanaliza in format pdf, fie pe site-uri cu descarcare gratuita, fie pe FB, fie pe Scribd.

Din cei mentionati de tine, i-am citit pe Freud, Jung, Miller. 

Niciunul nu ma impresioneaza in mod deosebit. Au mult prea multe convingeri si certitudini pentru mine. Freud, de altfel, e un adolescent intarziat, singura lui realizare este ca a inteles ca fiecare efect chiar are cauze , nu se poate altfel. Nu sunt de acord cu foarte multe idei pe care le are, unele sunt de-a dreptul fanteziste si nici macar nu realizeaza asta. Plus ca era un frustrat sexual prin definitie. 

Jung imi place chiar mult, e pe o minte cu mine, dar, si e un mare dar - are mult prea multe certitudini, ba iti spune exact ce e de facut, ba iti spune ca nu e ok sa spui nimanui exact ce are de facut. Pacatul lui mare e ca este nehotarat si nu o recunoaste.

De Miller nu comentez mult,  e prea superficiala, stiu ca nu o sa iti placa remarca asta, dar asa gandesc. Ea in loc sa recunoasca ca nu are toate datele ipotezei, forteaza unele noi si o face in stil hollywoodian, legandu-se de drame contemporane abia constientizate. 

Eu am studiat psihologia inca din adolescenta si am fost dezamagita de ea (de verdictele ei fara inima) , chiar mi-a spus un psiholog pe la 22-23 de ani ca as face degeaba psihologia in Romania, ma tenta sa ma apuc si de facultatea asta, mi se spunea ca am ,,vocatie''. Acum nu doar ca as simti ca merg 3 ani la facultate degeaba, dar imi e frica ca mi-ar intoxica mintea mai mult. Am mers cu o prietena care era la psihologie la cateva seminarii si, intrebarilor pe care le-am pus, profesorii nu le-au facut fata, pentru ca era atata lipsa de sinceritate si autenticitate acolo - incat mi-am dat seama ca as fi fraiere sa am asteptari serioase de la ei. 

Dar, ma rog, am cunoscut mai multi psihologi si am dezbatut mult cu ei fel si fel de corole de minuni ale psihicului uman. Majoritatea psihologilor nu se cunosc bine nici pe ei insisi, ce sa te mai astepti sa fie in stare sa citeasca si sa ia ca atare o persoana necunoscuta in fata lor? In plus, psihologii au metodici de lucru destul de ingradite si nu isi asuma niciun sistem de valori morale - ceea ce pentru mine este o dovada de lipsa de curaj. Politica meseriei e una, vreau sa subliniez, difera cu mult de etica si nici nu o respecta intotdeauna, de altfel. Pentru ca nu pot si pentru ca au mult prea multe CONVINGERI. 

Psihanalistii astia cu Lacan sunt mai interesanti. L-am intrebat: ,,Cand vine la tine un pacient nou, ce faci? Cum te comporti cu el? Ce metodici aplici?'' Mi-a spus: ,,Fac ce simt. Dupa intuitie. Uneori, il las numai pe el sa vorbeasca. Alteori, il tin in picioare. Alteori, vorbesc numai eu. Sau, poate, tacem amandoi.'' - eeee...aici mi-a atras atentia. Dar , apoi, mi-am dat seama ca toata filosofia lacaniana nu doar ca nu are niciun Dumnezeu, dar te baga in haos in asa hal, incat te poti imbolnavi daca tii pasul, pe bune, cu labirinturile in care te baga.  Inca studiez, de vreun an jumate tot studiez si , recunosc, cuvantul juisare nu ma poate lasa sa il iau prea in serios. E undeva, ceva, si am sa descopar ce - care nu pusca. 

Filosofia, in schimb, ei, iata, imi ofera libertatea REALA de a cauta adevarul. Drumul pe care il parcurg prin filosofie este unul cu ceruri infinite, fara margini. Dar, adevarul este acelasi din orice perspectiva il cauti - de pe orice drum al cunoasterii, fie ca e fizica, psihologia, matematica - atata timp cat reusesti sa te pastrezi pe gandirea corecta, iar filosofia tocmai asta face - dezvolta o gandire profunda, corecta, fara sa iti spuna ce e corect - dar iti spune ca fara moralitate nimic nu e corect. O logica universala care atat de frumos se poate intelege si doar din FIZICA. A se intelege ca pentru mine logica universala este totodata legea/logica morala.

Poate ca pare ca doar dau din taste, dar voiam sa imi pregatesc terenul pentru replica la invitatia ta de mai jos:

,,Vei putea fi o mai buna mama pentru copii, o mai buna iubita, o mai buna prietena, o mai buna rudenie, o mai buna persoana pentru tine insati,''

- Eu nu vreau sa fiu o mama, iubita, ruda, etc mai buna - eu vreau sa fiu mai autentica, sa ma pastrez mai autentica pe masura ce descopar, cunosc, invat, inteleg. Sa nu ma pierd pe drumurile altora, doar pentru ca ei au mai multe convingeri si certitudini. Eu NU vreau sa am certitudini, eu vreau sa-mi cresc INcertitudinile!

"eu vreau sa fiu maiautentica,sa ma pastrez mai autentica pe masura ce descopar, cunosc, invat, inteleg. Sa nu ma pierd pe drumurile altora, doar pentru ca ei au mai multe convingeri si certitudini. Eu NU vreau sa am certitudini, eu vreausa-mi cresc INcertitudinile"

Atunci citesti degeaba. Metoda ta de lucru nu se potriveste deloc cu studierea operei altora.

Ar trebui sa intrerupi definitiv orice contact cu gandirea altora si sa te explori doar pe tine, in meditatii si apoi scris.

Altfel, vei ramane blocata in explorarea gandirii altora, nu vei fi multumita de ce afli, vei spune ca au prea multe certitudini, si nu vei putea iesi din acest labirint.

"Eu NU vreau sa am certitudini, eu vreausa-mi cresc INcertitudinile"

Normal ca ganditorii omenirii au certitudini, doar au depus un efort titanic inca de mici pentru a pune ordine in haosul din sine si din existenta.

Au cateva certitudini in oceanul de incertitudini, si te dezamageste asta. Metoda stiintifica este aceea de a avansa explorand haosul si de a trasa rute, de a schita harti, de a pune jaloane pentru cei care vin din urma. Oricum incertitudinile sunt infinite, iar certitudinile sunt putine, atacabile, putin confortabile.

Si vii tu si spui ca ele ar fi o problema, de parca acei savanti si ganditori ar fi niste batuti in cap cu idei fixe. Cam asa te pozitionezi.

Daca iti place asa de mult starea de incertitudine, atunci e simplu: stai si nu gandesti nimic, doar te bucuri de infinitatea de incertitudini care te inconjoara. Dar atunci nu te mai baga in operele ganditorilor, caci ei au alta metoda de a cerceta universul, iar tu nu o intelegi.

Acesti ganditori au muncit enorm pentru a gasi cateva certitudini care sa ii ajute sa reziste cruzimii, rautatii, prostiei, haosului strivitor, angoaselor nimicitoare, mortii stupide, terorii de a exista si de a avea o constiinta in acest infern existential. Bravo lor! Ei nu se plafoneaza, nu se culca linistiti pe certitudinile lor, ci doar construiesc o retea fragila de marci distinctive care sa ii ajute sa comunice intre ei, sa-si impartaseasca descoperirile, sa construiasca in neantul blestemat un palat de cristal al cunoasterii individuale si colective.

Tu nu intelegi ce fac ei, tu esti altfel, tu iubesti incertitudinile. Atunci lasa-i in pace si construieste-ti propriul palat al cunoasterii tale, dar cu ziduri de incertitudine, cu ferestre de incertitudine, cu creneluri de incertitudine. Vei fi fericita acolo, unde nimeni nu te poate urma. Singura in solipsismul tau ca intr-o fortareata. Ca Pink din filmul The Wall, ascuns dupa zidul sau.  Vei gasi o noua cale de exprimare artistica, felicitari! Vei gasi o noua forma de cunoastere, te admir!

Dar de ce mai stai sa citesti Lacan atunci? Ce treaba ai tu cu Freud atunci? De ce nu te grabesti sa iti construiesti palatul de clestar al incertitudinilor inca din seara asta?

Esti pe drumul gresit. Tu cauti la ganditori ceva ce nu vei gasi niciodata, incertitudinile, exact ceea ce ei vor sa alunge, prin putinele lor certitudini care le confera o aparare amarata in fata neantului malefic si crud. 

Trebuie sa te opresti si sa mergi inapoi, spre centrul fiintei tale, spre ultimul strat al sinelui tau, acolo vei gasi ceea ce cauti si te vei odihni.

Dar de ce ai tu imrpesia ca eu vreau sa ma odihnesc?

da, uneori ma gandesc ca ar fi mai usor, sa iau o pauza...dar nu am o viata ca sa o dorm. :)

In fine, ma opresc aici pentru ca si asa am lungit-o foarte tare, Tadaya.

Nu trebuie sa fii de acord cu mine, nu are niciun sens si nici eu nu vreau sa vand nimic, nicio filosofie de viata. Pur si simplu sunt si ce mirare ca sunt!

observant a scris:

Normal ca ganditorii omenirii au certitudini, doar au depus un efort titanic inca de mici pentru a pune ordine in haosul din sine si din existenta.

nu nu, nu toti au.

Tolstoi chiar nu are si nici altii nu au. Exista si scriitori, dar nu printre cie mentionati de tine, care ma insotesc pas la pas spre lumina :)

Psihologia (in esenta ei este psihanaliza) este cautarea unor certitudini, chiar daca putine si atacabile, care sa permita psihicului sa functioneze cat de cat in marasmul neantului amenintator care ne scalda. Psihologia cauta niste puncte de sprijin in nisipurile miscatoare si mortale ale existentei. Un pas gresit si te-ai dus neantului in adanc, pierzand miracolul vietii pentru totdeauna. Singura sansa in infinit de a exista se disipeaza iute, daca nu afli cateva certitudini pe care sa avansezi chinuit pentru a gasi o oaza de siguranta indeajuns pentru a exista.

E evident pentru mine ca tu nu cauti asta, tu esti exact invers. Tu esti satula de certitudini, de siguranta, de soliditate, pentru ca exact asta ai avut mereu in viata ta. Tie ti-a mers bine, si acum totul este aranjat, definit, calm si reconfortant. Atunci tu cauti incertitudinea, aventura, parasirea drumurilor trasate deja de altii, pentru ca speri ca in nesiguranta amenintatoare iti vei mobiliza toate capacitatile si talentele inca neconstientizate, si vei gasi o noua forma de existare, una care sa te faca AUTENTICA, sa te simti precum o zeita a fiintarii.

Foarte bine! Acum cateva zile ti-am recomandat sa citesti Kazantzakis, simtind cu intuitia mea epustuflanta ca asta ti-ai dori. Exact asa este. Despre aceasta cale vorbeste Kazantzakis in Raport catre El Greco si Ascetica (Gradina pietroasa in original). Recitesc si eu acum Raport catre El Greco si sunt cutremurat de incertitudinile care se invalmasesc acolo, un ocean de incertitudini salbatic si rascolitor.

De asta ai nevoie tu, sa citesti acum Kazantzakis, e singurul care ar grai pre limba ta, singurul cu care ai putea conversa. Nu Lacan sau Freud.

Tu ai nevoie de filosofi existentialisti, Camus, Zapffe, Mainlander, Cioran, Schopenhauer, Nietzsche. Cartile unora sunt greu de gasit, sunt in engleza doar, si sunt foarte rare. Ti le-as putea trimite eu, daca te intereseaza. Daca nu, atunci scrie-ti singura marea ta opera, Cartea Incertitudinilor!

Stai putin. Ti se pare ca nu sunt eu acum, in timp ce vorbim, si de cand ma stii tu - autentica?

Ai multe prejudecati, Tadaya. Scapa de ele. Te sufoca. Chiar exista oameni care pur si simplu iubesc viata pentru ca aleg sa o iubeasca. Care iubesc omul pentru ca aleg sa iubeasca. Care sufera pentru ca aleg sa sufera si care pot gasi si in suferinta un echilibru, fara sa se distruga totodata.

Imi plac cei expusi de tine mai jos, aproape toti, dar nu de tot. Cu unele chestiuni rezonez cu ei, cu altele nu. It's just that simple.

O sa-l caut si pe Kazantzakis...

Nu de a iubi viata este vorba, si eu o iubesc. Ca daca nu o iubeam, nu eram acum aici.

E vorba de calea incertitudinilor versus calea certitudinilor. Eu vin din haosul cumplit, m-am format in nisipuri miscatoare mortale, am crescut in oceanul de incertitudini. Am avut nevoie disperata de cateva certitudini ca sa nu ma duc neantului inainte de vreme. De aceea eu le apreciez, si inteleg ce fac ganditorii umanitatii. Ca si mine, au cercetat enorm, pana ce au reusit sa decanteze cateva certitudini, de care apoi s-au folosit pentru a avansa putin, si tot asa.

Dar tu nu esti asa. Tu te-ai format in certitudini. Kazantzakis este omul care se bucura de incertitudine. La inceput l-am admirat, dar nu l-am inteles. Ieri, recitindu-l, am inteles exact metoda sa de fiintare in incertitudine, absorbindu-le, creand din ele, avansand pe incertitudini, bucurandu-se de ele. E unic in aceasta privinta. El e ganditorul pe care il cauti.

Dupa cele doua carti recomandate mai sus, poti citi si Hristos rastignit a doua oara, Fratricizii, Capitanul Mihalis, si restul operelor sale. Jurnalul de calatorie in Orient, cartea Neimpacatul scrisa despre el de sotia sa, Eleni, scrisorile sale.

El e singurul care a mers in inima incertitudinilor si a trait acolo in abis, bucurandu-se de asta, juisand in inima increatului si a necunoscutului si a infinitului.