In lumea mea

Stu' a scris:

Eu nu îmi caut criticii.
Mă găsesc ei pe mine.
E meseria lor sa critice
A mea, sa scriu.

,, Domnule, eu nu am venit la dumneavoastră să vă întreb daca vedeți în mine un scriitor. Mă rog, in scrierile mele, dacă mă vedeți pe mine un scriitor.
Am venit să mă prezint : sunt un scriitor autentic, scriu doar pentru că nu pot sa nu scriu și iubesc doar pentru că nu pot sa nu iubesc. Cât de frumos sau de estetic scriu nu importă, pentru că realitatea nu este întotdeauna nici frumoasa, nici estetica. De multe ori este hâdă, amăgitoare, prea carnală, prea dulce, insipidă și chiar slinoasă. Cu gust de pește sau de măslină stricată. Asta este de cele mai multe ori realitatea. De aceea ne refugiem in vise, pentru că nu ne place realitatea murdară, apăsătoare, bacoviană, ahtiată după senzațional ori extreme. Nu suntem chirurgi sa vedem frumusețea într-o baltă de sânge, pentru că noi luăm în brațe pruncii nou născuți abia după ce sunt spălați, parfumați și legați bine in fașe albe, bine dezinfectate, apretate. Și când te gândești, domnule, că multe femei își golesc inclusiv intestinul gros in timpul nașterii, la fata locului. Nu toate au timp de o clisma înainte de vreme.
Vedeți dumneavoastră, de aceea trebuie noi, oamenii, să suferim. Ca sa ne amintim că viețile noastre imaculate stau pe un mormânt de alte vieți care se târăsc in canalele abjecte pline cu resturile noastre de umanitate. Acele resturi care miros a hoit și care ne dau noua impresia că suntem mai buni. Mai curați. Mai drepți și mai in drept sa fim deasupra, nu dedesubt.
De aceea scriu, pentru că oamenii prefera să pudreze pâclurile întunecoase ale realității, in loc sa le confrunte și să fie mai mult. Mai mult pentru cei din jur, care nu pot, chiar nu pot, să facă mai mult. Nu vedeți, domnule, că nu ne mai suportam nici porii perfect estetici de pe obraz? Ce tragedie să se vadă în fotografii! Mai mult fard, mult mai mult blush, rimel ! Grotescul estetism, nimicitor. Iar peisajele ...ah, picturile divine ale anotimpurilor! Până și pe acelea trebuie sa le modificam cu un click. Mai multa lumina, poate o nuanță de sepia, de ce nu un roșu mai intens sau un albastru mai intunecat? Ajunge sa devină hâd și ce nu este, operam cu o tactică obosită și frenetică superficialul din noi, perfecționăm superficialul din noi, ne îmbolnăvim cu superficialul din noi și ne pierdem in detalii fara sens. Dam sens absurdului și asta ne ocupa toată viața. Iar umanitatea, acea umanitate care se naște din mizeria din noi, care este întreținută prin neuitarea mizeriei din noi - pe aceea o ascundem in sertare și le ferecăm cu lacăte făcute cu cele mai noi tehnologii.
Parolele , însă, întotdeauna sunt inspirate din dedesubturile superficialităților. Din angoase și temeri. Din nesincerități, gânduri necinstite, adevăruri pe jumătate spuse; din acele castele de nisip care ne sunt valorile morale eșuate la malul netrăirilor la interior mai mult. Din dezumanizarea frânturilor îngerilor de la nașterea noastră. Parole ce ne trădează netrairile.

Și acum că m-am prezentat, va las in liniște sa vă rememorati și să vi le analizați în tihnă. ''

Îți recomand să citești Kazantzakis, Ascetica, Fratricizii și Raport către El Greco. Din textul de mai sus cred ca ai putea simți forța incapsulata de Kazantzakis in aceste scrieri. 

observant a scris:

Ce carte este? 

Armance de Stendhal.

Multumesc pentru recomandare. Le adaug pe lista.

Vad stil in text, problematici grave, chestiuni universale examinate bine. Maturitate de gandire. Poți publica liniștită, criticii clujeni vor aprecia. 

Cauta cărțile publicate la Editura Limes, Cluj. Vei vedea ce se publica pe piața clujeana de carte. Au o foarte bună calitate a hârtiei și editării. 

Multumesc pentru incurajare, Tadaya.

Eu momentan scriu, de publicat inca nu public. Am un volum de poezie scos la inceputul anului, asa ca ceva, undeva, in ,,urma'' tot las. Sunt mai impacata de atunci si nu gasesc sens in a publica orice, oricum. Mai scriu pe internet, mai provoc intrebari, mai activez social unde pot ( altfel cum sa imi exersez muschiul valorilor?)...intre timp am un fisier cu povestiri independente, care initial trebuia sa fie roman, dar l-am sfasiat in fragmente de idei.

E greu sa si traiesti complet si sa scrii complet totodata. Daca voi mai trai, voi mai scrie. De publicat vor putea si altii in urma mea, daca le las in testament. Glumesc pe jumatate, dar nu am energie si nici dispozitie sa investesc in reclama, publicare, relatii,  etc. Inca nu sunt convinsa ca daca fac asta ideile mele vor ajunge la mai multi oameni. Si nici nu stiu daca asta vreau. Traim vremuri...asa cum sunt. Cel mai mult lipsesc nebunii din cetate, din sanul oamenilor acum, iar formele de expresie care ajung mai usor la ei..sunt altele.

Oricum, iti multumesc pentru mangaiere. Ii notez si pe cei de la Limes.

Stu' a scris:

,,Cate una scapa din capastru si se termina in cimitir rapid emanciparea sau evolutia spre civilizatia vestica. ''

Aparitia automobilului a facut mare decimare ca nu se spunea nici unde ca Horinca si volanul nu sint prieteni.   Cei care puteau sa cumpere masini cu bani jos erau taranii de pe munti care nu aveau curaj sa conduca desi aveau permis luat pe pile din timp, doar dupa o gura de Horinca, dupa care deja se invartea roata mai bine.   Erau si chirurgi care spuneau ca nu pot opera fara 100 de grame de alcool tare, ca le tremura mana!!!   Alcoolismul nu era condamnat de nimeni din societatile existente, era atasat unei conditii ca are necazuri in familie, ba s-a inselat in dragoste si parca avea drept legal sa fie beat mereu.   Supararea actiona din el chiar daca batea sotia si copiii sau alta crima facea.  Doar dupa cele mortale cu cutitu' erau condamnati.  Daca cu masina omora, scapau teferi ca familia victimei primea 10000 de Lei si inmormantare gratuita.  Avocatii erau bine platiti si cei cu masini aveau bani, le tineau in traiste nu in CEC sau cont bancar.   In restaurant deschideau traista sa plateasca si era plin de bani.   Pentru ei banii nu era mare valoare, doar dupa ce si-au schimbat hainele, femeile, locuiau in oras in fostele case evreieisti ca erau inalte, blocurile erau scunde pentru ei in interior, erau obisnuiti sa mearga afara in latrina si din astea, plus porcul lipsea.

Din cauza vitezei si bauturii se intra si in curtile oamenilor la curbe si se omora copiii inocenti pe langa animale din gospodarie.     Purtau opinci majoritatea ca aveau de transportat mereu lucruri de pe deal/munti dar si asa nu erau deloc obisnuiti sa faca pasi in pantofi, nici nu aveau majoritatea.   Dupa ce la un mare numar de femei varful opincii s-a bagat undeva si n-a mai putut controla masina, e clar ca a ajuns moarta intr-o rapa intre Baia-Mare si Sighet pe Muntii Gutai, de pe serpentine in vale la peste 100 de metri nici un d-zeu nu te lasa in viata.   

Nici centura de siguranta nu folosea nimeni si victimele zburau prin parbriz departe de unde s-a oprit masina intr-o stanca sau casa, caruta incarcata, intr-un camion plin de lemne sau pomi din padurile locale.   Cand erau satui de clarificat accidente cei de la Militie, s-au expus masinile facute praf si pline de sange pe centru in fata cinematografului sa se vada consecventele alcoolului in sange, erau si poze cu cadavrele ca se lua si fete in calatoriile oficiale la Baia-Mare de Marii orasului, iar dupa accidente se afla de obicei ca nu firma le trimitea doar minteau acasa sa aibe scuze valabile sa fie cu amanta in deplasare.   

Unu "cu-n mniez" = din limba maramuresana= un pic ... de functie de ceva, nici nu era OM pana nu avea si amante, femei de oras sa arete ca este dorit si e atractiv de "doamne" maritate.  Atunci nu se vorbea de cat de mult conteaza marimea, dar asta era in ultimul rand motivul/mobilul "crimei".   Doamna doctora cutare, ca barbac-su abia se rostogolea deja pana ce ea era o balerina, ba directoarea liceului, tot doamna doctora urca scara si pe geam intra in apartamentul unui chelner, cel mai sexy din Ardeal si din astea realtii secrete ce se vedeau si ziua fara binoclu.  

Masina a creat si un nivel inalt de gelozie care se terminau la fel in cimitir, ca aveau amante si amanti femeile deodata, ceea ce n-a fost frecvent in orase mici pan-atunci.   Toti betivii voiau sa ucida nevestele fiind siguri ca sint inselati dar abia stateau pe picioare, pierdeau munca si aparea iar o alta categorie de oameni nedoriti in numar mare. 

Nu cred ca nici azi au reusit sa slabeasca macar lantul asta al alcoolismului la egalitate intre femei si barbati, si se murea de tineri de ciroze la ficat pana la 27 de ani.   

La ultima vizita cu aproape 20 de ani in urma, deja n-am vazut pe nimeni cunoscut desi am mers in piata si pe jos ziua sa ma intalnesc cu cineva dar erau toti in cimitir demult, de alcool si avorturi ilegale femeile, de alcool si ucisi de gelozie barbatii sau in accidente.    

Da, si azi in Maramures la nunti, praznice si ospete, femeile beau horinca din cana, nu paharut, cot la cot cu barbatii. 

Se poarta fel si fel de abecedare
ce te invata fel si fel de lucruri
despre tine,
despre mine,
despre noi. 
Te invata cum functioneaza un creier
cu putina chimie, putina genetica
si incep apoi sa-ti prezinte formule reci,
alambicate, justificate, concrete
despre tine,
despre mine,
despre noi.
Iti intoxica mintea cu multa informatie,
uitand totodata ca stau pe neglijari, supozitii,
parcurg logici ilogice in lipsa de sentimente,
iubirea devine o inflamatie a creierului,
iar emotia se transforma intr-un simplu instrument
de comunicare
despre mine,
despre tine,
despre noi.
Si te invata cat si cum si pana unde
sa taci.
Or ce buton napraznic sa apesi si cum
s-ataci
problema pe care tot ei te invita s-o vezi,
o realitate perfida ce te face s-o crezi.
Si obtii uneori ce doresti, caci omul
e usor de anticipat cand e slab
si multi oameni slabi locuiesc pamantul,
dar, vezi tu, omul iti este sau nu-ti este
drag.
Succesul ce vine in urma stiintei
nu-ti lasa odihne de pure-mpliniri.
El joaca corect doar cu umbre si cifre.
Cu inimi ramane restant in sclipiri.
Caci, vezi tu, un suflet nu are constante.
El vesnic se-nalta spre ceruri de noi.
Si nici matematica nu stie-a-l socoate.
Nu-l poti defini, poti doar sa-l indoi.

Un altfel de meme...