Alpinistul cu ochii albi.
Curata poezie. Mi-ai si facut pofta sa scriu una..simt deja cum imi curge ca o seva spre varful degetelor...
Spre ceruri să privești cu ochii albi,
Orgoliul să-l apleci fără tăgadă,
Să cauți doar lumini și gândul dalb
Să-ți cugete în seva-ți, sub misadă.
Și să nu taci poveste,
Să cânți spre zări deschise,
Să rupi mai nefirește
Dorințe interzise,
Să taci doar cavalcadă
Și să vorbești doar vise.
Iar noaptea, când, pe pernă, vei apune
Din ziua ce ți-a frământat piciorul,
Să-ți amintești! Durerea suprapune
Ca pe un dans de viu, de viu, fiorul.
Și să nu plângi prea mult,
Dar nici să seci regrete,
Să vii mai de demult
Și să reverși secrete
Ce-n tine-au copt pelin
Și-au renăscut concrete.
Spre ceruri să privești cu ochii albi!
