Uneori as vrea sa scriu fara oprire.
Poate ca asa nu as mai reusi sa gandesc nimic
Or sa ma razgandesc de mii de ori
Intr-o secunda.
Nu as mai putea nici
Sa fac echilibistrica intre trecut si viitor
Si as ramane mai mult in prezent
Ca un salbatic ce-si urmeaza soarta
Fara sa simta nevoia
Sa o inteleaga
Sa o descoasa
Sa o parfumeze
Or sa planga.
Cand lacrimile mi-au inundat mintea
M-am linistit
Cat pentru o clipa.
Iar apoi am luat-o de la capat.
Uneori as vrea sa incetez sa mai fiu.
Poate asa as putea sa respir pur si simplu
Or sa zbor deasupra norilor.
Imi plac norii
Dar i-as vrea albi mereu
S-a descoperit ca ce nu te omoara
Nu te face mai puternic, de fapt
Ci te slabeste si dezradacineaza
Incet, incet, incet
Din tot ce ai trait
Din tot ce ai stiut
Din tot ce ai urcat
Or coborat.
Cand am suferit pentru intaia data
Am inceput sa mor
Spre o alta viata.
Iar acum astept cuminte sa uit.
Altii se imbata cu adrenalina
Si risca inocenta pruncilor
Mult prea devreme.
Trebuie sa cresti mare, mi-a spus.
Sa faci loc altora
Sa fie si ei copii
Macar pentru o clipa.
Si ce clipa!
Dumnezeule,
Ce clipa!
Asa ca am strans din dinti si am tacut,
Sa pot s-aud pruncii cum respira.
Pur si simplu respira.
Iar acum astept cuminte sa uit.