In lumea mea

Stu' a scris:

Mda, le pot înțelege, dar nu le pot gusta. Obișnuită să citesc, îmi construiesc vizual imagini după amănunte. De aceea nici nu îmi cade bine sa vad o ecranizare după o carte citita. Multe sunt închipuite cu totul altfel și..îmi perturba amintirile, sa așa!

Îți dai seama ce spectacol stârnesc bancurile astea in mintea mea. 

Nu, mulțumesc. Nu le pot gusta.

Câh.

Acum înțeleg io de ce n-ai gustat gluma, pe care am făcut-o cu vreo câteva zile în urmă, cu bătrânica pe care „aș fi ajutat-o s-o calce mașina”  Asta e, de gustibus...

Dar eu unul nu pot să trag concluzia că cine râde la astfel de bancuri ar avea înclinații determinante către răutare, perversiune  sau psihopatie. Umorul nu ține neapărat de IQ, deși probabil se pot face corelații între un IQ și subtilitatea situației umoristice. Cred că, mai degrabă, se râde în mod firesc din cauza unor situații ilogice, paradoxale și care contravin bunului-simț! Un psihopat probabil că nici măcar n-ar râde la aceste bancuri, ci doar ar rânji satisfăcut.

Stu' a scris:

In altă ordine de idei, aștept să ningă. La voi e zăpadă?

N-avem!  Deocamdată pescărușii zboară și croncănesc. 

Pfff. Cu ceva trebuie să aibă legătură și gustatul umorului.

Cred că ține de ceva substanțe chimice. Sau, cum zicea varu'mio - de morcovi in fund :))

na, nu știu. Cred că sunt prea serioasa eu. Uneori nu sunt.

Pe mine m-a păcălit rau zăpadă anul asta. Am venit în muntii-mi, că sa ploua a doua zi, peste o frumusețe de zăpadă. Iar acum canci zăpadă. Bine, am condus mai bine de jumate de ora în sus sa dau de sora ei vitrega..sa aud cum fac bocancii fas fas prin zăpadă..

Cică azi ninge. Probabil la noapte.

Sunt unele aspecte pe care nu le putem vedea, observa, analiza, repara la unele lucruri/fenomene/etc, daca nu le punem masca umorului.

Eu cred că poți, dar probabil umorul este calea mai ușoară pentru unii.

Nu știu. O fi. Pentru mine nu are sens.. Una e sa faci haz de necaz, dar cu totul altceva sa faci haz din necaz.

Nu știu dacă înțelegi ce vreau sa spun. Uite, am un amic specializat in astfel de bancuri. E f nefericit tipul, sau așa. Am impresia că se poluează singur.

Stu' a scris:

Eu cred că poți, dar probabil umorul este calea mai ușoară pentru unii.

Nu știu. O fi. Pentru mine nu are sens.. Una e sa faci haz de necaz, dar cu totul altceva sa faci haz din necaz.

Nu știu dacă înțelegi ce vreau sa spun. Uite, am un amic specializat in astfel de bancuri. E f nefericit tipul, sau așa. Am impresia că se poluează singur.

Eh, probabil că pentru cei care și-au făcut o „specializare” din aceste bancuri, a se citi „obsesie”, poate că ar fi oportună o citire/interpretare/investigare psihologică. În rest, oamenii râd la tot soiul de bancuri de când lumea, să fim noi sănătoși. 

Pe de altă parte, poate că ar mege și o explicație complementară.

Bancurile, la fel ca orice manifestare din sfera social-culturală, țin de un anumit nivel și o anumită stare a societății la un moment dat. Poate că în acest moment, pentru cineva care ar putea să le analizeze, totalitatea bancurilor vehiculate de noi ar putea fi ca un un fel de radiografie a vieții și societății din momentul vorbirii. Ori viața noastră, nu numai a noastră ca exponenți ai unei țărișoare dintr-o anumită zonă,  ci planetar vorbind, cum se prezintă? Aș zice că nașpa. Cine crede că e ok, să ridice două degete în sus. Acum îmi cer scuze pentru mica doză de pesimism, dar, asta e, n-am găsit altă rimă! 

Buna dimineața, Vri!

Eu nu mai cred atât de mult in cultura unei societăți, decât în măsura în care vrei sa te identifici cu ea. Or, sincer, cred că odată cu maturizarea am ajuns tot mai nihilistă. Bine, nu cred că nihilistă, dar cumva desprinsă de ideea de cultura. Ok, înțeleg și resimt și eu tradiția, însă pentru mine cultul unui popor este viu, original, conștientizat și practicat cu un scop. Ce vad in jur acum, numai scop nu mai este. Am impresia că societatea devine fara sens de multe ori, pentru că nu ne mai regăsim interesele comune, nu mai avem valori care sa tina de cultură și supraviețuirea unei societăți.

Individualismul acesta feroce ne distruge , iar noi, in loc sa redam sensuri societății și comunității - nu știm cum să fugim mai repede in acel colț al conștiinței in care suntem cat mai singuri în ambițiile noastre trecătoare. Nu spun că nu mai sunt oameni care lupta împotriva curentului,dar îi regăsesc tot mai striviți, iar munca lor ajunge sub dărâmături și ignoranța. Nu pot doar câțiva sa compenseze tot ce nu fac ceilalți. Poate pot o vreme, dar așa nu vom reuși să ne consolidam niciodată pe post de comunitate.

Nu suntem o comunitate și de aceea suntem atât de ușor de dezbinat. Vezi tu, ignoranta unora pur și simplu lovește în speranța altora - așa cum , cel puțin pentru mine, aceste bancuri hâde lovesc în bunul simț și valorile unui om conștient de viața sa. Nu avem destul sadism in lume? Nu luptăm cu prea multe criminalități și răutăți pe lume? Asta vrem sa ne fie cultura? - un hăhăit fara sens pe seama unor lucruri dureroase? 

Știi, majoritatea prietenilor care lupta pentru comunitate cu timp, energie, transpirație și sentimente - nu pot gusta astfel de bancuri. Oare de ce?

Astfel că, draga Vri, poate e totuși cum spui tu, și asta reprezintă comunitatea. Eu, însă, tind sa cred că tocmai pentru că nu conștientizăm că suntem într-o comunitate - ne permitem luxul sa putem sa fie atât de superficiali. Căci, e greu sa faci umor de calitate. Mai ușor e sa faci umor hâd. La fel ca sexul. Suntem animale in mare măsură, nu? E bine că hrănim asta? 

Scuze că exagerez, dar na, cam asta simt - asta spun.

Neața, Stu!

Ce mai e nou în lumea ta? Când fusăși pe la munte ultima oară? De la Lord încoace, ți-ai mai luat cățeluș? 

Bunădimineațadupaoplimbareluuungapecoclauri

Recomanda-mi o carte buna, Sherlock. Îmi place Nichita Stănescu, dar cel mai probabil m-aș ciondăni des cu el ..

Vri, încă nu. Încă nu am putut sa iau alt cățel. Dar mă gândesc uneori la asta..

Fix acum sunt la munte. Cea mai fericita! Ghioceii sunt numai buni de cules, soarele numai bun de plimbare, pe ici pe colo încă răzbesc petice de zăpadă, iar mieii chiar zburda pe dealuri deja!

O simfonie, ce mai!

Voi cum sarbatoriti primavara?