In lumea mea

Fiero a scris:

Frumoasa poezia, stu! Nu-mi aduc aminte sa o fi citit.

tadayo, oare de ce am ajuns sa abstractizam unele notiuni intr-atat incat nu mai realizam ca ele ne reprezinta? Cu totii suntem o parte a unui mare angrenaj, in functionarea caruia avem un rol mai mult sau mai putin important, o increngatura uriasa si complicata, in care toti suntem interconectati si de al carui bun sau prost mers suntem toti responsabili. Sistemul nu poate exista independent de noi, noi insine suntem sistemul.

Buna dimineata!

Te iubesc pentru asta, Fiero!

Ai auzit , Tadaya ?

E ok sa iti mai versi frustrarea, sa parlamentezi o idee, dar cand aceasta are o nota repetitiva si canalizata doar pe critica...ceva puteeeeeeeeeee.

Asteptam solutii, Tadaya. Idei practice, nu doar contemplatoare. Stiam eu ca esti un romantic, dar hai, misca rotitele, ca ai ce!

Asta, bineinteles, daca Romania nu este pentru tine tara fara nume. Daca e tara fara nume, de ce te mai obosesti sa o deplangi?

Fiero a scris:

Nicio zi fara Savoretii. Apropo, eu l-am descoperit camd e un an si jumatate. Voi? Asta e favorita mea.

Buna dimineata!

eu de curand. dar e bun, are textele foarte bune.

Fiero a scris:

Taman cand ma impaunam ca am devenit un om cu capul pe umeri si nu mai cred, precum babele de acum 100 de ani, in influentele lunii, eclipselor si a altor asemenea bazbuzuci,

OOOO. Dar meteosensibilitatea e o realitate. Presiune, intensitate camp magnetic, chestii, nu e de joaca. Stiinta pura!

Nici mama nu poate dormi pe luna plina. Adica doarme, dar in reprize.

Ea. a scris:

am o ciuda. de nustiucateori am ratat concert de muzica simfonica sau piese de teatru la Salina. Aflu de ele doar dupa ce se consuma.

Deci, da. Te astept la Cluj.

Azi e o zi importanta pentru mine, premergatoare datei de 07.10.2014  - incercuita cu rosu pe calendarul vietii mele. Fiecare zi pentru mine este un nou inceput, dar azi este o zi cu adevarat speciala. App de rotite, voi porni un adevarat angrenaj de roti dintate )))

Sa-mi tineti pumnii strans!!

Si pentru ca lately (si) Nichita, tam di dam:

Este ceea ce este.

Legea este a totului, tot ceea ce este.

Indepartarea de lege se numeste eroare.

Eroarea este indepartarea de este.

Eroarea este, estele fara sa fie el.

Ea este primul altceva.

Ea fuge din unu, devenind cu unu, doi.

Este adunarea prin indepartare.

Este ceea ce am putea zice : unu fara unu fac doi.

Nu este ceea ce nu este.

Unu cuprinde totul lui este.

Doi nu, adica e putin.

Trei nu, adica e mic, adica e in af ara, adica nu e.

Este adunarea prin indepartare, adica

unu fara unu, care este fara unu, fac trei.

I

Nu am nimic.

Al meu nu este totuna cu mine.

Numai insumi exista, iar eu nu pot sa am decit ceea ce exista.

Pina si despre trup zic

ca este al meu;

pina si despre suflet

zic ca este al meu

deci ele nu sunt totuna cu mine

deci ele nu exista,

Numai insumi exista.

Nu-l pot avea decit pe insumi

intr-adevar.

II

imi plac ceasurile

pentru ca ele masoara ceea ce nu este;

sunt nebun dupa ceasuri

pentru ca ele sunt nebune.

Ele sunt ghilotine

ale gitului nefiintei,

daca nefiinta ar avea un git de nefiinta.

imi plac ceasurile,

sunt nebun dupa ceasuri,

pentru ca sunt mici si mari,

groase si subtiri,

cu sunet cristalin

sau cu sunet de tinichea,

in numele a ceva

care nu este.

imi plac ceasurile pentru ca sunt disperate fara pricina.

III

Nu pot sa am nimic.

Tot ceea ce nu este insumi nu exista.

Din infinitul de insumi

si insumi si insumi

eu sunt unul dintre acei insumi.

intre primul insumi

si celalalt

pun un ceas de buzunar

ca o falsa distanta;

intre celalalt insumi

si celalalt insumi

pun un ceas de mina

ca o stafie.

Pun in genere

ceasuri groase cu clopot,

ceasuri cu cuc, pendule,

clepsidre sau pur si simplu

cadrane solare,

in speranta absurda

ca soarele ar fi

unul dintre acei insumi,

unul dintre acei insumi.

IV

Nu pot sa am nimic.

Tot ceea ce am si nu este insumi

devine ceas intre insumi si insumi.

Nu pot sa am decit ceea ce au toti,

acel ceva pe care l-ar avea toti

absolut toti -

stelele cind devin insumi,

copacii cind sunt insumi, pietrele

cind sunt insumi; restul

e o masinarie de ceas.

O, nu pot avea nimic

decit un ceva pe care-l au toti,

daca insumi ar avea ceva,

daca insumi, insumi ar avea ceva,

daca insumi, insumi, insumi

ar avea ceva.

Buna dimineata la amiaza cu soare am zis!!

steptam solutii, Tadaya. Idei practice, nu doar contemplatoare. Stiam eu ca esti un romantic, dar hai, misca rotitele, ca ai ce!

ce-o sa te mai iubeasca dupa fraza asta )) vesnic

Fiero, nu mai tin minte cand l-am ascultat prima data. portie zilnica, mie imi convine. de acord cu tine cu responsabilitatea si ideea colectiva.

Stupid, trebuie sa subscrii la newsletterele teatrelor plus ghid de evenimente Cluj. Multa bafta pt proiectul de azi

Ea. a scris:

steptam solutii, Tadaya. Idei practice, nu doar contemplatoare.

Pai o idee practica in societatea romaneasca este sa salti banu si sa dai plicu. Nu sa stai contemplativ, ci sa fii activ la indesatul bancnotelor in buzunarele celor din puncte-cheie: medici, garzi financiare, sanepidzi, profi, procurori, gardieni, politisti, avocati, notari, judecatori, jandarmi, functionari, birocrati.

E singura solutie proactiva in societatea romaneasca. Altfel esti rupt de realitate, aiurit si visator, naiv si romantic!

Romantismul sucks.

Un articol despre invatamantul adevarat. Astia sunt la ani lumina de invatamantul romanesc rigid.

Sunt aici subtilitati care sunt atat de pertinente incat m-am ingrozit cand mi-am amintit cum se preda in scoala romaneasca.

http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-limbaj/pedepsit-de-recompense

Si cum se preda si azi. Am prietene profesoare, care sunt sictirite de cate rapoarte si acte trebuie sa faca, pe langa actul de predare.

Se pare ca birocratia inventeaza mereu poveri sisifice pentru profesori. 

Rapoartele sunt o mica parte. Sa vezi cum iti sunt incalcate drepturile de catre un rahat de activist de partid.

mie mi-e somn. poate o sa va zic ceva interesant altadata

dar va urmaresc cu interes discutia

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Un articol despre invatamantul adevarat. Astia sunt la ani lumina de invatamantul romanesc rigid.

Sunt aici subtilitati care sunt atat de pertinente incat m-am ingrozit cand mi-am amintit cum se preda in scoala romaneasca.

Si cum se preda si azi. Am prietene profesoare, care sunt sictirite de cate rapoarte si acte trebuie sa faca, pe langa actul de predare.

Se pare ca birocratia inventeaza mereu poveri sisifice pentru profesori. 

Seramis considera ca cea mai buna e calea de mijloc.

http://www.sasseramis.ro/cainele-tau-stie-mai-bine-despre-educatie-si-copii

Lucast a scris:

Romantismul sucks.

He he.

Gusturile nu se discuta. Se executa :))

'Na seara!

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Pai o idee practica

Cand vei avea ceva pertinent de zis, ti-oi mai da si eu reply la subiect.

In rest, cum esti, Tadaya? Sanatos, dormit, tuns si cu taxele platite la zi?

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Si cum se preda si azi. Am prietene profesoare, care sunt sictirite de cate rapoarte si acte trebuie sa faca, pe langa actul de predare.

Se pare ca birocratia inventeaza mereu poveri sisifice pentru profesori. 

Ete-te ca si eu am prieteni profesori. Unii sunt demni de a fi profi, altii nu ma intreba cum au ajuns acolo.

Dar nu inteleg ce pedepse se aplica copiiilor la scoala, ca de multa vreme daca te atingi si cu un fir de pai de ei (Ca si profesor) ai imbulinat-o. De abia daca ai voie sa le confisti telefonul pana dupa ora, ce sa mai vorbim ca nici sa il dai afara din clasa nu mai ai dreptul, decat in mod exceptional si anuntand la diriginte.

Da, sunt o gramada de hartogarii, ce vrei si tu acuma, birocratia ne ingroapa pe toti.

Nu te supara insa, nu doar profii baga din greu la hartogarii. Stai sa vezi tu in cercetare ce debandada e..si nu doar in tara la noi!!

Seramis dovedeste in articolul sau in multe cazuri ca nu intelege despre ce e vorba. 

"Din câte am înţeles, e un fel de guru"

E invidios.

"Una din ideile forţă ale dumnealui ne îndeamnă să iubim copilul pentru ceea ce este şi nu pentru ceea ce face. De exemplu, dacă puiul nu urcă canapeaua şi de aici în bibliotecă, rivalizând cu pisica, eşti iubitoare cu el. Dacă face pe dos, escaladând canapeaua şi, apoi, biblioteca, ţintind spre vârf, îi administrezi o scatoalcă? Îi aplici o corecţie, astfel incât să înţeleagă că nu o vârstă potrivită pentru Everestul din sufragerie? Nu. Este greşit să aplici pedepse si recompense, parca te aud. Serios?"

Ma mira ca omul asta se da specialist in critical thinking. Pentru ca in pasajul de mai sus dovedeste grave carente de logica.

In primul rand pentru ca propune un exemplu aberant. Ce faci cu un copil care se pune intr-o situatie de risc? Il iei jos si ii explici cu calm de ce nu e bine sa riste un accident. Nu are deloc de-a face cu pedeapsa sau recompensa. Dar tipul vorbeste singur si isi inchipuie ca le stie pe toate.

"Un ţânc de şapte ani se tăvăleşte laolaltă cu camarazii lui prin grădina din faţa blocului. Tu, bineînţeles, nu ştii. A doua zi spre seară, te trezeşti la uşă cu vecina de la parter spumegând şi trosnind din dinţi şi degete. Florile şi legumele dumneaei au fost căsăpite de o ceată de ţânci turbaţi se pare. E limpede, dar cu dovezi, că îngeraşul tău a luat parte la căsăpeala plăntuţelor dumneaei. Ce urmează să faci?

1. Îi administrezi o scatoalcă ca să se înveţe minte.
2. Fiind o persoană educată, îi vei ţine un lung discurs moralizator din care plodul să priceapă “dezastrul” şi ruşinea ta că ţi-ai scăpat lighioana din lesă.
3. Nu faci nimic imediat, dar îi dai de înţeles printr-o atitudine rece că merită o pedeapsă, adică toată săptămâna nu va mai ieşi la joacă.
4. Vecina e o babetă smintită, motiv pentru care nu e cazul să o iei în serios.
5. Eşti o persoană nu doar educată, ci şi raţională, aşa că, vei discuta cu lighioana ca să devină conştientă de catastrofa la care a participat (în momente de inconştientă haiducească). Dar fără pedeapsă, deoarece ai lecturat cartea domnului sus amintit.

Ai ales varianta numărul 5? Dar tu eşti o fiinţă raţională şi conştientă? În cel mai bun caz, eşti cu pretenţii în acest sens. E o aspiraţie. Nu eşti o fiinţă angelică coborâtă din Rai. Probabil auzind grozăvenia fiului tău, te inflamezi. Inflamată fiind, adică furioasă, nu vei fi capabilă de judecată raţională şi iubire necondiţionată. Cel mai probabil, vei reacţiona conform cu propriile tale obiceiuri mentale. Iar dacă eşti convinsă că trebuie să aplici principiul iubirii necondiţionate, vei eşua lamentabil. Apoi, te vei culpabiliza pentru eşecul tău parental."

Inca o data el gandeste in locul cititorului. El stie deja cum se vor petrecere lucrurile.

Adevarul e ca babetei trebuie sa i se explice faptul ca nu trebuie sa faca o drama, iar daca exagereaza poate fi pusa la punct. I se pot oferi compensatii pentru daunele suferite. Iar cu copilul iarasi se discuta cu calm, intelegere si fermitate.

Aceasta cale nu este propusa de ganditorul Seramis, care iarasi vorbeste singur si crede ca a epuizat toate variantele de gandire.

"Varianta cinci e doar un exerciţiu. Exersezi rolul de părinte. Pentru că înveţi, ai voie să greşeşti. Să-l îndrepţi cu făcăleţul pare o atitudine greşită. Dar dacă îl găseşti aşezat pe marginea balconului, în tentativa de a se căţăra precum Spiderman? Nu cumva, o durere resimţită imediat va preîntâmpina un accident din viitor? (Nu te poţi pune cu Spiderman, folosind un făcăleţ! :))). Înseamnă că nu-l mai iubeşti? O durere resimţită azi, în acest moment, te poate feri de o suferinţă mare din viitor. Să nu fie o pedeapsă bună? Din comoditate nu descriu si situatii potrivite recompensei."

Aberant. Omul crede ca daca e batut copilul va intelege sa nu se mai catere pe balcon. Foarte gresit, conform ultimelor descoperiri in pedagogie. Copilul va invata sa se teama de bataia parintelui, si va evita comportamentul incriminat atunci cand parintele e de fata. Dar daca parintele e absent, copilul poate sfida iar regula, tocmai ca sa se opuna personalitatii strivitoare a parintelui, sa-si construiasca o personalitate autonoma prin opozitie. Insa nu si-a deprins comportamentul benefic, nu si l-a interiorizat, nu intelege de ce e mai avantajos.

Marele psiholog e adeptul bataii.

"Şi, da, te vei bucura când observi că el (puiul) face ceea ce te aştepţi de la el, iar când face pe dos, te vei supăra (cogniţie socială). Înseamnă că îl iubeşti condiţionat? Şi cum să-l iubeşti necondiţionat? Să renunţi la natura ta emoţională şi să te constrângi la a manifesta iubirea necondiţionată? Pare imposibil sau nerealist, nu crezi?"

Iarasi el crede ca poate gandi in locul cititorilor, si crede ca a epuizat toate variantele de reactie. Asta e trufie.

Exista si varianta pedagogiei albe, a discutiei rationale si intelegatoare cu copilul.

Si mai exista si metoda Kazdin, sau alte metode de disciplinare pozitiva.

Dar probabil ca le-ar ataca si pe astea. Tot ce stie el e mai buna: scatoalca. Ca daca el a primit din astea si a ajuns om mare, nu e asta o dovada ca scatoalca functioneaza?

Insa el a ajuns om mare in ciuda scatoalcei, nu datorita ei.

Insa asta e o subtilitate, pe care gandirea critica a lui Seramis nu o poate observa.

"În anumite împrejurări, sistemul cu morcovi şi bastoane (pe spinare) oferă rezultate. Câinele tău ştie mai bine. Cred ca si angajatii tai (daca ai)."

Asa incep nazistii. Mi-e mila de copilul acestui psiholog, care ia bastoane pe spinare.

Si inca o greseala de gandire critica: e gresit sa amesteci angajatii cu copiii. Altfel discuti cu copiii, care sunt neformati si labili, si altfel cu angajatii maturi. Dar nici acolo, la angajati, nu merge cu bastoane pe spinare, ci cu metode de management creative (aici americanii si vesticii sunt intr-adevar mult mai avansati, cinste lor). Insa psihologul nostru nu le stie.

Care e solutia? Multa angajare, discutie, prezenta, timp investit, sprijin.