In lumea mea

Multam pentru Boschito.

Uite o melodie pentru ...lumea ta:)

Probabil

La o şcoală
Specială:
- Spuneţi o proposiţiune
Zice profesorul amabil,
Care să cuprindă musai
Şi acest cuvânt: probabil.
Nicu, emoţionat,
A răspuns imediat:
- Ieri văzând noroasă vremea,
Şi fiind cu haină nouă,
Mi-am luat cu mine umbrela
Că probabil o să plouă.
Foarte bine!
Tu Marin
- Transpirat de-alergătură,
Deşi luna este mai
Mi-am pus puloverul probabil
Să nu capăt guturai.
- Hm, şi asta merge zise
Domn profesor agale
Şi acum să spuie una,
Tu, Abramovic Ghidale,
Stă Ghidale, se pătrunde
Şi apoi voios răspunde:
- La vecinul nostru care-i
Pianist, vine de-o lună
O elevă frumuşică
Şi fac muzică împreună.
Curios cum sunt din fire
Ieri discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşei
Şi-am văzut cum amândoi,
El îşi lasă pantalonii
Fata fusta în sus ridică cam spontan
Şi mi-a spus că vor probabil
Să se uşureze în pian.

de Ion Pribeagu

Nu stiu daca sa rad sau sa plang, Sturli.

Tu esti asa o furtuna de logica ilogica, incat bulversezi orice analiza.

Cine calca in picioare minuni, nu inteleg de ce unii stiu sa rada, cand le vine sa planga :)

Cand inimile sunt indepartate, oamenii urla prin cuvinte si vorbe pentru ca nu stiu cum altfel sa comunice.

Nu-mi plac analizele:))) Drept urmare logica mea ilogica e ca cine incearca sa se lase pagubas in a ma analiza:)

Si...singura minune e... Dumnezeu,restul...suntem doar oameni,iar pe EL n-as indrazni sa-l supar.Ete na,logica ilogica:)

sturlubeata a scris:

Nu-mi plac analizele:)))

Ai luat cu greu 5-ul la mate in liceu? :)

In cazul acesta se potriveste pentru tine Dialogul nr. 13

Dialog 13:

- Parinte, nu mai pot. Am nevoie de ajutor caci altfel simt ca am sa clachez.

- Spune dragul parintelui, care-i baiu'?

- Parinte..desi lupt sa fie bine, din cand in cand, tot mai des..cad in depresii. Imi e teama de boli. De moartea celor dragi. Uneori, ajunge un simplu film sa ma faca sa nu mai dorm noaptea...sa fiu agitat cu zilele..

- Asa, si? Toti chinuim de boli intr-o viata. Unii mai mult, altii mai putin..Si mie mi-au murit fratii, parintii. Asta face parte din planul lui Dumnezeu..

- Da, stiu.

- Tu nu suferi de ipohondrie.

- Atunci de ce ma tem de boli ca de dracu', parinte?

- Pentru ca este acolo undeva..in sirul lantului, o za ruginita, slabita...in lantul credintei tale.

?

stupid_me a scris:

Ai luat cu greu 5-ul la mate in liceu?

In cazul acesta se potriveste pentru tine Dialogul nr. 13

Dialog 13:

- Parinte, nu mai pot. Am nevoie de ajutor caci altfel simt ca am sa clachez.

- Spune dragul parintelui, care-i baiu'?

- Parinte..desi lupt sa fie bine, din cand in cand, tot mai des..cad in depresii. Imi e teama de boli. De moartea celor dragi. Uneori, ajunge un simplu film sa ma faca sa nu mai dorm noaptea...sa fiu agitat cu zilele..

- Asa, si? Toti chinuim de boli intr-o viata. Unii mai mult, altii mai putin..Si mie mi-au murit fratii, parintii. Asta face parte din planul lui Dumnezeu..

- Da, stiu.

- Tu nu suferi de ipohondrie.

- Atunci de ce ma tem de boli ca de dracu', parinte?

- Pentru ca este acolo undeva..in sirul lantului, o za ruginita, slabita...in lantul credintei tale.

?

De fapt eram cea mai buna la mate si povestioara ta...nu prea ,mai incearca,doar esti analist:)))

sturlubeata a scris:

De fapt eram cea mai buna la mate si povestioara ta...nu prea ,mai incearca,doar esti analist:)))

Stiam eu.

Aceasta logica ilogica ascunde multa logica resemnata.

Cred.

Dar ma pot insela.

Stiu.

Uite, hai mai bine sa pastram putina tacere, sa ne bucuram ca a mai trecut o zi cu bine si ..

Prea multa tacere duce la nebunie:) Noapte buna!

Si ...te inseli ...

sturlubeata a scris:

Prea multa tacere duce la nebunie:) Noapte buna!

Si ...te inseli ...

Noapte buna!

Ma insel

ganduri fugare :

Sunt liber sa-mi aleg singur lanturile

Ati observat cat de multi oameni se auto-incarcereaza in momentul in care observa ca au limite, ca au lanturi? Parca ar fi caini scapati din lanturi care isi fac singuri mai mult rau, dand vina pe existenta lanturilor, si culmea - nu pe lipsa lor.

Sa nu ma lasi sa dau in tine. Mai bine sa ma legi de maini, cand imi pierd mintile!

Asta in fond, este singura libertate de care am nevoie ca de aer. Limita. Valoarea. Limita.

..unii o numesc resemnare.

Buna dimineata! :)

Multumesc frumos pt. cantec, stupid! Candva imi placea mult Bosquito si mai ascult si acum (cateodata) cu placere melodiile lor, chiar daca mi se pare ca e mult prea multa patima, dragoste, in ele si cam prea putina iubire. :)

Iti las si eu un cantec. L-am postat de mai multe ori pe forum, dar nu stiu daca l-ai ascultat.

http://www.youtube.com/watch?v=z0rckZSB4_g

Buna dimineata!

Resemnarea draga stupid ,provine uneori dintr-o intelegere mult prea adanca a firii omenesti si astfel te resemnezi in impacare cu tine si cu tot ce in jur fara a mai cere nimic si fara a face din resemnare un handicap,ci doar o forma de convietuire responsabila.Sunt lanturi care ne strang si lanturi pe care ni le punem singuri pentru ca ele reprezinta valoarea responsabilitatii,sacrificiului si iubirii.

Na,ca ma apuca filozofeala de dimineata:) Acu' fiecare om are dreptul sa aleaga si sa mearga mai departe fara a se gandi ca judecata celorlati se reflecta asupra actiunilor lui pentru ca el e singurul care isi cunoaste prioritatile.Deci...iubesc muntii asa cum imi iubesc sufletul ,dar daca ma simt prea obosit pentru el ,am sa ma multumesc cu macii campiei si verdele padurii fara insa a le rupe,ci doar a-i admira.

Puritate




de Virgil Carianopol


Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţă-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-şi murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşează pe zăpadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.