Văd că unii de pe acest forum nu au găsit forme mai integre de a-şi consuma agresivitatea undeva în afară si o descarcă aici.
Medicul si etologul nu se supără. Îi înţelege. )
Dar oricum, vă invit la un dialog civlizat, dacă credeţi că puteţi.
Da, agresivitatea ţine de bagajul nostru genetic. Dar avem şi creieri, şi cultură, şi educaţie. Există şi predispoziţii spre empatie, altruism intragrupal, întrajutorare reciprocă, dorinţă de confort etc. Aşa că putem echilibra agresivitatea, dacă îi cunoaştem bine geneza şi construim strategii sociale corecte.
Orice intervenţie genică este riscantă. În cartea mea despre agresivitate am vreo câteva pagini bune unde explic riscurile.
Există fenomenul pleiotropiei şi cel al poligeniei - influenţa genelor asupra mai multor caractere şi formarea unui caracter sub influenţa mai multor gene.
E posibil ca, neutralizând gena agresivităţii, să lăsăm omul şi fără inteligenţă, fără creativitate etc...
Cunoştinţele contemporane de genetică fac imposibilă orice tentativă de intervenţie, fără a afecta grav psihologia umană. Ar fi ca o lobotomie.