King1

King, tie iti urez sa fii sanatos si sa duci la capat tot ce iti vei propune. La multi ani! :)

Fiero a scris:

King, tie iti urez sa fii sanatos si sa duci la capat tot ce iti vei propune. La multi ani! :)

Multumesc frumos, Fiero!

Iti urez sa ai un an nou, 2017, in care sa fii impacata cu tine si cu toate. In care optimismul sa straluceasca in tine, si sa ai motive serioase pentru asta, pentru ca noul an sper sa aduca si niste schimbari binefacatoare in tara si in lume. Asadar fie ca iubirea, speranta, credinta sa isi gaseasca salas in sufletul tau si sa te simti implinita din toate punctele de vedere. Multa bucurie in familie, intelegere si pace! La multi ani fericiti! :)

Salut!

Ce subiect are romanul tau din 2016? Felicitari pentru o astfel de realizare!

Athmyyyyyy.... :flowers:

Salut si la multi ani!

Eu am avut un an bun pt ca am stat mai putin pe forum :)

Eeeeee... felicitari! Iti urez sa ai un an si mai bun dar sa mai dai pe la noi uneori. LaMultiAni!

Athmy a scris:

Salut!

Ce subiect are romanul tau din 2016? Felicitari pentru o astfel de realizare!

Buna, Athmy! La multi ani! Te dadusem disparuta :D

Dragoste, mister si crima. Multumesc frumos!

In fine, ce am zis eu e mai mult tema, dar subiectul e destul de amplu ca sa il formulez in cateva cuvinte.

E bine sa fii un pic disparut :) dar am revenit la timp pt La multi ani!

Tema romanului tau este diferita de ce citesc eu, desi cred ca mai mult poate conta stilul scrierii decat subiectul.

Si ca sa rezolv misterul, am disparut din lipsa de laptop, acum am dar m-am obisnuit cu tableta si e f greu sa scriu pe ea. Dar trebuie sa recunosc ca o pauza este binevenita uneori.

Daca publici sa imi pastrezi o copie si pt mine, sunt interesata de cartea ta, de stilul ei macar

Sigur ca da! Multumesc pentru interesul acordat. Cred ca am lasat pe aici, pe undeva, niste fragmente, insa nu mai stiu exact unde.

Niste descrieri:

Răsuflarea rece a vântului matinal cuprindea natura în îmbrățișarea sa tremurândă ce inducea, la rândul său, un tremur fermecător pădurilor de brazi negri sau codrilor de amestec. Frunzele stejarilor se mișcau ca înfiorate, răsfirându-se, răsucindu-se cu foșnete mulțumite, oftat de plăcere al dezmierdării răcoroase.

Era o dimineață frumoasă a sfârșitului verii, cum sunt majoritatea dimineților din Bușteni. Codruț sosise acolo în urmă cu două zile. Ceața subțire ca o pâclă alburie se ridica încet-încet de peste vârfurile recunoscătoare ale copacilor, contururi nedesprinse din vălmășagul de nuanțe. Praful apos și alb-străveziu se risipi sub atingerea zorilor.

*

Dincolo de geana de zare, soarele se ițea neostenit, vestind zorii unei zile frumoase, încununate cu flori de lumină. Natura chicotea complice, sfârșitul verii era scăldat în raze de azur scânteietor. Vibrația lumii rezona cu inima pământului, întreaga fire abunda de solicitudine și armonia domnea în păduri în acea dimineață albăstrie ca fumul de tămâie.

O bucata de dialog:

-A, am înțeles, murmură Margareta cu subînțeles, mulțumită de sine pentru descoperirea făcută. Pentru viitor ce planuri aveți, dacă îmi permiteți?

Codruț începu să își piardă răbdarea.

            -Așadar? reveni ea, pironindu-și privirile asupra lui și rânjind cu dinții dezgoliți în ceva ce ar fi dorit să pară un zâmbet încurajator și amabil, dar nu era decât o sforțare malițioasă.

            -Viitorul este incert, e un ghem de cărări într-un desiș de șanse și de eșecuri, eu cred că e de prisos să faci planuri elaborate, pentru că nu ști ce îți rezervă viața nici măcar pentru ziua de mâine. Plănuiești, spre pildă, să devii un sportiv de performanță și în următoarele două zile suferi o ruptură exact la mușchiul de care aveai nevoie cel mai mult; totul se destramă. Viața e un joc de noroc, doamnă Rădulescu, nu poți ști care va fi rezultatul. Unii vor sta în expectativă, alții vor alege să trișeze; pe moment le vor merge toate ca pe roate, dar apoi vor ajunge să o pățească mai rău decât cei care au ales să primească ce li se întâmplă fără să intervină în mod necinstit. Nu putem influența decât ceea ce ține de noi și de cele mai multe ori nici asta nu e suficient.

            -Într-adevăr, viitorul nu este ceva ce poți controla, adăugă Eliza. Îți poate oferi totul sau îți poate veni de hac. Singura noastră certitudine este propria noastră conștiință.

            -Pentru cine o are, interveni Margareta, aproape mârâind la completarea salutară a surorii sale, pe care o iscodi cu priviri tăioase.

Dialog+descriere:

Era vară. Vipia zburda ca o pasăre de pradă hămesită. De mult timp nu mai domnise peste ținuturi o așa arșiță. Copacii erau încoronați cu ram bogat în frunze, umbra lor - refugiu de sub patosul fierbințelii, sub ocrotirea strașnică. Văzduhul, clar, norii albi, însemnând cerul cu puritate și vântul domol, toate acelea descriau acea perioadă.

Codruț se apropie de masa la care cineva scria de zor. Sporadic, se mai întrerupea, dar revenea și mâna continua să conducă stiloul cu aceeași vioiciune elegantă. O coamă bogată în bucle jucăușe se răspândea, în valuri castanii, peste omoplați, peste spatele cu linii delicate, dar ferme. Băiatul veni și mai aproape, și mai aproape… până ce îi simți inerția mișcărilor, volubilitatea, căldura și energia emanate. Se aplecă și o sărută pe obraz pe fata aceea gingașă, pe Eliza, și amândoi se opriră și se priviră în ochi, de la o distanță de-o palmă. Apoi, într-o contopire mai dulce decât mierea paradiziacă, buzele lor se alipiră și se apăsară într-o sinergie de stimuli.

            -Ce faci? o întrebă el, după aceea.

            -Îi scriu mamei. Îmi lipsește.

            -Ah, da.

Fu pe cale să spună ”te înțeleg”, dar înlătură acele cuvinte din mintea sa. Nu pricepea acel sentiment față de mamă, pentru că nu i se dăduse niciodată ocazia să îl cultive.

            -Ce este, dragul meu? Te-ai schimbat puțin la față.

            -Nimic, minți el.

Eliza zâmbi cu un aer înțelegător.

Actiune, naratiune:

Pe când unchii săi păreau că se contopesc cu atmosfera tensionată a așteptării, în Codruț năvăleau sentimente puternice de mânie, un foc răzbunător se înălță în el și în ochii săi negri, deveniți jăratic. De data aceea, o știa și el, avea să se dezlănțuie, cu considerentul convingerii sale asupra însemnătății faptei. Simțea că acea domolire care îi stingea temperamentul de luni bune nu avea să mai dea roade și cu acea ocazie.

Cu maxilarele încleștate, Codruț se îndreptă spre Radu, îl apucă de guler și îl lovi cu spatele de perete, moment în care nu se mai înțelegea nimic, unchii celui dintâi rămânând împietriți la vederea atacului fulgerător, căruia nu-i puteau desluși sensul.

            -Tu, nemernicule! Din cauza ta pierde sarcina!

Stupefiați dincolo de orice hotar al înțelegerii, Ana și Constantin se dezmeticiră și interveniră, despărțindu-i pe cei doi din încleștare.

Aceste fragmente imi amintesc pe alocuri de Ciresarii, cat mi-au placut de mult! Mai rar gasesti ceva similar in ziua de azi.

Nu ti ascund ca felul in care scrii imi pare pe alocuri artificial, dar este din cauza inexperientei, cu timpul te cizelezi si ajungi mai repede la esenta. Pe ansamblu este un bun exercitiu, imi plac mai mult descrierile, desi trecerea la actiune e cam abrupta.

In fine, daca nu te-am plictisit prea tare iti recomand o lectura foarte placuta, Povestea vietii mele, de Regina Maria, are un stil captivant si inconfundabil. Pt mine e o lectura de referinta universala