In sfarsit poposeste meleagul vacantei si pe al meu taram, insa am rezerve de energie suficiente pentru a mai continua, inca simt forta si dorinta statornice de lucru, nu sunt pregatit sa ma odihnesc, nici macar pentru scurta vreme. In ultimele circa 2 saptamani am alternat orele petrecute in practica - munca de functionar din cadrul sistemului juridic cu ceasurile petrecute la organizatia unionista, pentru care am adus un aport considerabil. La mijlocul celor doua saptamani am facut si calatoria de doua zile si ceva in Basarabia... nu stiu de unde as putea purcede si unde as putea ispravi; ceea ce este cert este ca niciunde - e adevarat ca nu prea am calatorit, insa sunt sigur de intinderea perceptiei mele, nu am mai avut asemenea simtaminte si nu cred ca voi mai avea in alt loc. Am simtit ca imi revad un frate ingenuncheat la vremuri vitrege, un frate roman pierdut si regasit pentru scurta vreme; am simtit romanitatea acelor coline fermecatoare pana in cel din urma fir de iarba, pana in cea mai inalta frunza veghetoare; am simtit, in pofida situatiei lor grele, o caldura nemaintalnita in sufletul basarabenilor. Nu am avut probleme de intelegere cu acestia, sunt romani pana la ultima suflare. Purtam prin Chisinau un tricou pe care scria ”Basarabia e Romania” si am fost foarte frumos intampinat, lumea ma privea cu bucurie, cateva doamne m-au imbratisat si mi-au spus lucruri frumoase. E adevarat ca exista si un nor minoritar de reticenta, scepticism, alimentat de masiva manipulare de la est, insa se prabuseste in favoarea dorintei unioniste. Basarabia e pur si simplu un colt de lume incantator, verde, impadurit, pana si Chisinaul este inconjurat si presarat cu copaci. Mi-a placut foarte mult.
Apoi am revenit in tara, cu gandul ca parca nu as mai parasi meleagurile basarabene, si am continuat stagiul de practica si voluntariatul in pregatirea marsului de la Bucuresti, care a avut loc duminica si la care am participat.
Ieri si azi am facut ultimele pregatiri, iar maine voi pleca din Bucuresti.