King1

Cu pixu'?... 

Sublinierile și adnotările în cărți se fac cu creionul, nu cu pixul.

E ca și cum ai scrie pe o ie tradițională "RONALDO" cu markerul permanent.

Sa fi vazut tu cum aratau cartile de pe care invatam: subliniate cu pixul, cu evidentiatoare de diverse culori, adnotari pe margine facute cu carioci, sageti care faceau trimitere de la un paragraf la altul. Cartea e a mea, iar faptul ca subliniez pe ea nu inseamna lipsa de respect fata de autor, dimpotriva, inseamna ca anumite paragrafe au gasit ecou in mine.

Fiero a scris:

Sa fi vazut tu cum aratau cartile de pe care invatam: subliniate cu pixul, cu evidentiatoare de diverse culori, adnotari pe margine facute cu carioci, sageti care faceau trimitere de la un paragraf la altul. Cartea e a mea, iar faptul ca subliniez pe ea nu inseamna lipsa de respect fata de autor, dimpotriva, inseamna ca anumite paragrafe au gasit ecou in mine.

Știi cum e? Până mai acu ceva vreme  o carte constituia o chestie deosebită. Ea constituia un „bun” deosesebit, atât pentru noi cât și pentru cei care ar fi citit această carte în viitor. A sublinia cu cerneală, cu pixul sau a colora diverse fraze, constituia un soi de blasfemie, de mutilare. Acum, ce mai contează? Avem cărți electronice.

Pentru ca o carte era considerata un fel de bun comun, da, nu personal, se gaseau greu si circulau din mana in mana (sau pe sub mana), cel mai adesea, orice modificare sau deteriorare risca sa ii priveze pe alti oameni de placerea lecturii, dar astazi foarte multi isi permit sa cumpere carti. Cei care mai vor sa citeasca, ca si cititul e pe cale de dispariție. Eu nu imprumut carti decat persoanelor cu care simt ca am o conexiune mai speciala, am imprumutat carti de beletristica chiar inainte de a le citi (si din celelalte, dar mi-au fost returnate repede, fara a fi citite) doar la doua persoane, ma indoiesc ca se va mai ivi curand vreuna. Daca se va intampla, si vor accepta sa citeasca cartile "mutilate", va fi alegerea lor, eu le voi avertiza.

Eh, ideea era de a nu sublinia cu pixu anumite pasaje din carte. Dar, bine, noi putem face ce vrem cu ale noastre cărți.

Na.

Pe cuvânt, ce vă spun acum face parte din viața mea reală, nu e invenție.

Trăind "la țară", într-un mediu extrem de libertin, m-am intersectat de-a lungul vieții cu tot soiul de oameni.

Am avut prieteni, am avut și dușmani, la modul că mă căutau pentru o bătaie "parte-n parte", am avut vorbe și antipatii.

Ne durea pe toți în cur de principii, onoare, chestii cutare.

Da' totul era până la cărți.

Bă, chiar râd acum, că îmi amintesc! 

Voi știți că era să iau bătaie doar pentru că un tovarăș profesor a avut ideea să-mi treacă numele pe o listă de "Cititori Fruntași" la Biblioteca Comunală?!

Dar mai e o chestie: pentru că mi-am permis la vremea aia (mulțumesc, mătușă, mulțumesc, unchiule!), aveam ultimele apariții în ce privește almanahurile și cărțile "la modă".

Dar cea mai mare bucurie pentru mine, după ce le citeam, era să le împărtășesc cu toată lumea! (Vriies poate să confirme :)))) )

Nu conta că am luat bătaie de la Gelu! Gelu, vrei să citești cartea asta? Ok, my frend, ia de-aici, dar ai grijă să mi-o dai înapoi în aceeași stare! 

Culmea e că Gelu mi-o returna exact în aceeași stare, chiar dacă după o săptămână încerca să mă înece în râul Suceava!

Cred că de acolo mi se trage respectul pentru cărți. Și pentru oamenii care le citesc, indiferent din ce mediu provin acei oameni.

gargbird a scris:

Dar cea mai mare bucurie pentru mine, după ce le citeam, era să le împărtășesc cu toată lumea! (Vriies poate să confirme :)))) )

Mda. Dacă te referi la cartea aceea despre „Alex cel Mare”, atunci pot să confirm. Și ți-am returnat-o în aceleași condiții, tre' să recunoști!

Recunosc. 

Acum am devenit mai selectiv, recunosc și asta.

Tu nu ești "toată lumea", ca să fie clar, ești un om care a meritat încrederea mea.