I
Cățelușul Martinel
Seamănă cu Azorel
Cine este și acesta ?
Este unchiul vărului Besta
Martinel cel frumușel
Era tare scumpățel
Avea gheare lungi
Cu care agăța pungi
De la oameni înțelepți
De la oameni chiar deștepți
Într-o zi un cățel
Pe nume Martinel
Stătea sub ploaie
Așteptând pe Soare
Acesta nu sosi
Și Martinel la drum porni
Merse-ntâi pe Lună
O planetă foarte bună
O-ntrebă de Soare
Și ea-i spuse că mâna-l doare
O-ntrebă și unde e
Dar Luna spuse: “De,
De unde să știu eu ?
Poate e cu Deu
Un doctor foarte bun
Ce te face sănătos tun.
Poate e cu Dan
Un om sărac ce n-are ban.”
Martinel plecă la Marte
Planeta cu multa carte
- Unde este Soarele ?
“ Se dă pe barele
Din Univers
Pentru a-i veni în gând un vers.”
Martinel plecă trist
Și se-ntânlni c-un polițist
“ Îmi răspunzi la o-ntrebare ?
Spune-mi te rog despre Soare. “
“ Este pe Pământ
Luptându-se c-un vânt. “
Martinel se bucură
Și-un bilet cumpără
Pentru nava “ Rindobază “
Ce-l ducea drept acasă.
O-aventură se-ncheie
Ziua se termină.
Scrisă la 11 ani.
II
După fosta aventură
Martinel luă o bușitură
La doctor se duse
Și bietul se plânse
Că-i curge sânge
Și mama lui plânge
Doctoru-i spuse
Că pastilele-s duse
În Asia
La Dasia
Martinel îi ceru doctorului
Să-i spună Morcovului
Să-i dea un pansament
Și să facă un testament
Dorința îi fu împlinită
Dorința cea dorită
Acasă Martinel
Fu sunat de Ionel
Care-l chemă la el
Să se joace cu roboții
Martinel veni de-ndată
Dar pe drum trebui să bată
Alt cățel rau
Dușmanul său, Nău
Acasă la Ionel
Mai veni și Viorel
Se jucară
Mai dansară
Mai cântară
Se distrară
Seara Martinel plecă
Și acasă se culcă
Dimineața-i zi frumoasă
Martinel se-apucă să coasă
Ce ? O fustă
Apoi ia și gustă
Din mierea cea dulce
La Ionel se duce
Și-amândoi la munte au plecat
Dar din greșeală un melc au călcat
Ajungând, la hotel s-au cazat
Iar seara pe munți au urcat
La o peșteră-au ajuns
Înăuntru au pătruns
Întuneric beznă
De rănit la gleznă.
Scrisă la 11 ani.
III
Cățelușul Martinel
Care latră frumușel
S-a întors din călătorie
Cu o nouă pălărie
Dar acasă ce să fie ?
Jeg și-o mare murdărie
A pus mâna pe burete
A mâncat și un crevete
Pentru-a prinde energie
Și a face gălăgie
Prafu-ndată s-a speriat
Și din casă a plecat
Martinel s-a bucurat
Și la toți a urat:
- Ziua bună și frumoasă
Că praful a plecat din casă
Lumea i-a mulțumit
Și în dar i-a dăruit
Un cal viteaz
Și mult prea breaz
Cu care în țări depărtări
Peste ape, peste mări
A plecat Martinel
Să-l salveze pe-Ionel
Care fusese răpit
De un monstru zăpăcit
Ajungând la acel monstru
Care era poreclit “prostu”
Monstrul îl atacă
Martinel contraatacă
Cu sabia scoasă
O sabie frumoasă
Monstrul se sperie
Și Martinel gâtul îi tăie
Ionel a fost salvat
Amândoi s-au bucurat
Și înapoi au plecat
A fost o zi plină
Și foarte senină
Dar noaptea a venit
Afară s-a răcit
Și monștrii au revenit
Dar eroul Martinel
Împreună cu Ionel
Lumea au salvat din nou
Și-au primit iar un cadou
Ce să fie iar in el ?
După ce l-au desfăcut
Au găsit un mic vițel
Care mult le-a mai plăcut
Așa a fost sa fie
Și a 3-a călătorie.
Scrisă la 15 ani.
