Spiritual raspuns.
Eu cred totusi ca melancolia e raspunsul.
Un om melancolic de sine statator, din nastere, gaseste mai degraba implinirea, linistea si, as putea spune - fericirea- in singuratate.
Pe cand un om care e opusul melancolicului, gaseste in singuratate chin si nefericire.
Or fi cei amintiti cu totii melancolici?
A citit undeva ca solitudinea ( adica, singuratatea dorita) este o binecuvantare a eului, pe cand singuratatea ( nedorita) este un blestem.
Am crezut ca pentru acelasi om era afirmatia. Acum cred ca m-am inselat si cred ca nu oricine este facut pentru solitudine.


