temerare, daca e asa nasol, de ce nu divortezi?
De ce divortati ?
Început de Htenesa, Mie 16 apr 2014 · 666 răspunsuri · 18.647 vizualizări
Pai nu pentru mine...pentru ea e. Ma duc s-o intreb ce-i place la mine si vin sa-ti spun. Daca nu vin ...inseamna ca n-am gasit-o :) .
Paul Brahtl a scris:Si ce criterii folosesti ca sa stii ca e mai potrivit sau mai putin potrivit pentru tine? Nu exista persoana care sa aiba doar calitati si nicun defect, din simplul motiv ca ceea pentru unii reprezinta un defect, pentru altii e o calitate. Persoana cu care decizi sa formezi un cuplu o alegi pentru ca are cele mai putine defecte "vizibile", pentru ca dupa ce formati un cuplu vei descoperii multe alte defecte. Daca ele sunt tolerabile, treci mai departe spre casatorie. Dar cat de sus pui nivelul de toleranta? Pentru ca daca devii prea exigenta s-ar putea sa ramai "fata batrana". Stii tu vorba aia din batrani "cine alege nu culege".
Eu am avut ceva noroc, pt. ca am intalnit o persoana cu care am fost (inca mai sunt in destule privinte) compatibla din mai multe puncte de vedere, altfel acum aveam sanse mari sa fiu singura, pt. ca eu n-as fi intrat niciodata intr-o relatie cu cineva cu care n-as fi simtit ca mi se protiveste intr-o masura foarte mare, d-apoi intr-o casatorie. Nu exista oameni fara defecte, eu insami am o carca, dar important e ca pe langa acele defecte sa aiba calitatile pe care tu le consideri a fi esentiale la un om. Daca pe langa acele calitati mai are in plus si altele pe cale le apreciezi, cu atat mai bine pt. tine. Si ca o relatie sa functioneze armonios e aboslut necesar ca, pe scara de valori a partenerului, acele calitati pe care tu le consideri esentiale la un om sa se afle in top. Imi plac oamenii frumosi fizic si recunosc ca am fost atrasa la partenerul meu intai de frumusete, dar criteriul dupa care am ales a fost compatibilitatea ridicata, altfel frumusetea lui nu valora doi bani, si, asa cum am spus mai sus, preferam sa raman singura. Chiar pt. toata viata.
Sunt oameni care prefera orice altceva in locul singuratatii, eu sunt omul care daca nu e asa cum vreau eu sa fie o relatie, consider ca singuratatea e o alternativa mai potrivita si mai demna.
Editat Joi 10 iul 2014 21:25
Naeema a scris:Auzi bre, i-am povestit omului meu ce zici matale aici si mi-a zis ca scuza asta cu "n-am mai avut alta optiune" si "n-a fost vina mea" sunt bullshit-uri pe care le spun unii barbati femeilor credule si proaste ca sa iasa cu camasa semi-curata. Si asta spusa de un barbat, ca sa vezi.
Mi-a zis ca optiuni si alegeri exista mereu in orice situatie si ca orice incercare de a justifica o anumita alegere ca sa te absolvi de vina e frectie la rece. Daca faci ceva trebuie sa fii barbat si sa iti asumi responsabilitatea si consecintele actiunii.
Exista si barbati pe lumea asta care nu gandesc mereu cu scula dintre picioare. Stiu, greu de crezut dar exista. Si nu eu spun asta, ci barbata'miu.
Din pacate nu ne pot astepta pe toti cele 99 de fecioare brunete, blonde sau de alta culoare pe lumea ailalta, asa ca unii dintre noi suntem nevoiti sa cedam atunci cand nu avem incotro datorita unor momente de slabiciune si a unor ocazii multiple astfel incat nu mai avem alta optiune.
Nu ai idee cum e sa fi barbat si sa simti ca iti pocneste membru de durere in timp ce bunaciunea langa care te nimeresti sa freamate langa tine si sa te atinga "din greseala" ca sa-ti transmita starea ei de spirit, plus ca de unele dintre ele mai ai nevoie si le mai tot intalnesti asa ca n-ai cum sa le feresti, iar unele se gandesc ca e mai bine sa se intample cu tine decat sa greseasca cu nu stiu cine.
Hai ca de una te mai feresti, dar dupa ce le tot feresti pana la urma le mai si nimeresti fara sa-ti dai seama, pentru ca subconstientul lucreaza si ajungi sa faci gesturi inconstiente pentru ca femelele "in calduri" emit niste feromoni care-i fac si pe ai tai sa reactioneze si la un moment dat te simti destul de ciudat cand iti dai seama ca nimic nu s-a intamplat, ca tu te-ai tinut barbat. Mai nasol e cand ajungi langa partenera ta "legala" si ea e foarte "doritoare" "sa te trimita la plimbare" iar tu ajungi la concluzia ca tu de fapt ai visat ca a fost sa fie si ca doar imaginatia ta a fost in stare sa te faca sa crezi ca ai cunoscut o femela doritoare. Dupa ce repeti experienta asta de vreo cateva ori, te gandesti ca e timpul sa ai si cateva certitudini si asa ajungi sa intrii intr-un carusel de gesturi alandala cate te conduc la "intamplari sexuale" de care nu te simti tocmai mandru pentru ca ajungi sa constati ca nu ai fost tu ala care "a fost in stare", a fost doar o intamplare intamplatoare.
Nu toti suntem urati cu spume, nu avem serviciu de la 7 la 15 sau de la 9 la 17 si avem soro si noi momente de slabiciune absolut firesti si omenesti atunci cand trebuie sa lucram sau producem indiferent de momentul zilei, starea vremii sau starile sufletesti si asa li se intampla si "nefericitelor" care simt nevoia unui strop de fericire sau al unui pic din care sa nu ramana nimic.
temerar a scris:Trimiti discutia in alta zona.
Nu ma refeream la partea etica. Eu tratam doar situatia in care ajungi sa cedezi instinctului. Ca trebuie clarificari in relatie ulterior, da, e clar, dar majoritatea cedeaza ispitei.
Ba tocmai ca exista. Exact asa sta situatia; "te iubesc, dar parca...".
Este ca te consoleaza faptul ca "esti cuminte", in linii mari, dar mai fuge gandul, privirea...? Ei, ala-i momentul cand instinctul tau incepe sa lucreze indetrimentul educatiei.
Si cred eu, numai o conjunctura care nu a intrunit suficiente elemente (moment nefavorabil, partenerul in apropiere, teama de remuscari...) te poate retine de la adulter.
Educatia paleste in fata instinctului. Cunosc prea multe cazuri de oameni care au jurat "pana ce moartea ne va desparti" si si-au pierdut rabdarea...asteptand
.
...si sa nu mai zic ca sunt multi care considera ca inselatul in gand e mai grav decat cel faptic. Dar si mai multi sunt cei care nu recunosc ca ar fi gandit asa pacatos.
E doar iluzia unui comportament moral. Faptul ca ne culcam cu alt partener dupa ce am incheiat o relatie in care singurul motiv de despartire e a treia persoana, e o consolare cam slabuta. N-am facut decat sa decalam momentul. Fapta e aceeasi.
Ia spune-mi, cum e mai moral, sa parasesti ca nu te mai simti atras sexual de partener si sa intri in alta relatie (dupa ce ai clarificat), sau sa ramai intr-o relatie in care esti atras sexual de partener, dar si de o terta persoana, si sa ascunzi?
Da, fizic doar.
In rest constati ca abia atunci incepi sa-l cunosti, asa cum a fost el dintotdeauna.Dar n-ai timp, ca nu-ti ajunge o viata. Asa ca mai bine casti ochii, sa nu faci altele...
Eu cred ca multa lume nici nu are cu cine sa i se intample si de asta tot insista pentru fidelitate sau stau cu partenerul din interes sau obligatie.
Sunt prea multe/multi muritoare/muritoriri de foame care nu ar determina nici pe o broasca sa incerce sa-i cunoasca, iar multi barbati sunt atat de "interesanti" incat nu sta pe langa ei decat musca sa-i bazaie.
romania inedit a scris:Nu ai idee cum e sa fi barbat si sa simti ca iti pocneste membru de durere in timp ce bunaciunea langa care te nimeresti sa freamate langa tine si sa te atinga "din greseala" ca sa-ti transmita starea ei de spirit, plus ca de unele dintre ele mai ai nevoie si le mai tot intalnesti asa ca n-ai cum sa le feresti, iar unele se gandesc ca e mai bine sa se intample cu tine decat sa greseasca cu nu stiu cine.
victimo 
temerar a scris:In ce conditii crezi ca s-ar putea schimba cineva in bine,avand caracteristicele de mai sus.De fapt,intrebatea e: s-ar putea schimba cineva de dragul familiei,al copiiilor?Daca da,de ce conditii ar avea nevoie,in cadrul unei relatii?Un barbat "echilibrat si ponderat" care ajunge alcoolic este un barbat cu un caracter slab care, daca n-ar deveni alcoolic ar deveni altceva, oricum (drogat, supus, ultrareligios, parior...).
Persoanelor cu studii medii si care "se ajung" (parvenitii), le lipsea acel ceva (un factor extern) sa se arate in lumina care le expune cel mai bine caracterul. Ei nu s-au schimbat. Intr-un mediu restrans au alt comportament, mai apropiat de realitate. Doar ca odata "invatati", ei isi largesc acel mediu si se expun "ca acasa".
PS Acum vad ca ai atacat ideea schimbarii in cadrul relatiei. Scuze de raspuns.
:) .
Editat Vin 11 iul 2014 08:16
romania inedit a scris:Eu cred ca multa lume nici nu are cu cine sa i se intample si de asta tot insista pentru fidelitate sau stau cu partenerul din interes sau obligatie.
Sunt prea multe/multi muritoare/muritoriri de foame care nu ar determina nici pe o broasca sa incerce sa-i cunoasca, iar multi barbati sunt atat de "interesanti" incat nu sta pe langa ei decat musca sa-i bazaie.
Eu sunt de parere ca tu nu crezi in ce postezi pe-aici, de-aia de fiecare data cand te citesc rad de ma prapadesc. O exista si fidelitate din obligatie, dar asa cum tie ti se pare imposibil sa-ti tii soldatul in pantaloni in cazul in care dai de niste prezente agreabile, tot asa exista si oameni care sunt atat de incantati de cel de langa ei, incat de oricate prezente agreabile ar avea parte, nu conteaza. Prin urmare, ei nu sunt fideli de dragul unui principiu, ci pt. ca nu simt nevoia sa insele. N-au de ce.
Editat Vin 11 iul 2014 09:08
lorelai1907 a scris:In ce conditii crezi ca s-ar putea schimba cineva in bine,avand caracteristicele de mai sus.De fapt,intrebatea e: s-ar putea schimba cineva de dragul familiei,al copiiilor?Daca da,de ce conditii ar avea nevoie,in cadrul unei relatii?
tu inca speri?
Ampera a scris:Nu.Capitolul cu fostul sot e incheiat.Acum meditez si eu pe marginea subiectului.In general merg pe principiul ca daca tot am trait o experienta,macar sa inteleg si sa invat ceva din ea.tu inca speri?
De fapt nu prea cred in schimbare,poate in cazuri ff rare.Vorba din batrani:"Lupup isi schimba parul,dar naravul,ba!".Dar vroiam sa aud mai multe pareri.
Editat Vin 11 iul 2014 10:35
Nu mai medita si traieste-ti viata. Imbatranesti incercand sa gasesti justificare unui badaran. Nici macar nu e barbat.